Complement multiplu

1. Clasificarea etiologică divizează cardiomiopatiile primare în următoarele grupe:
1. Genetice
2. Acute
3. Restrictive
4. Virale
5. Mixte

2. Marcherii serici specifici utilizaţi în diagnosticul de miocardita acută la copii sunt :

A. Creatininkinaza fracţia MB

B. Troponina cardiacă T

C. Lactatdehidrogenaza fracţiile 1,2

D. Antistreptolizina O

E. Troponina cardiacă I

3. Factorii etiologici virali frecvent implicaţi în miocarditele acute la copii sunt:

A. Coxsackie A

B. Coxsackie B

C. Adenovirus

D. Herpesvirus

E. Trуpanosoma cruzi

4. Investigaţiile instrumentale neinvazive utilizate la copii pentru confirmarea diagnosticului de miocardită sunt:

A. Radiografia cutiei toracice

B. Biopsia endomiocardică

C. Electrocardiografia

D. Cateterismul cardiac

E. Ecocardiografia

1. Modificările electrocardiografice sugestive pentru miocardita acută la copii sunt:

A. Bloc incomplet de ram drept al fasciculului His

B. Tahicardie sinisală

C. Modificări de segment ST şi de undă T

D. Sindrom de preexcitare ventriculară

E. Bloc atrioventricular de gradul II sau III

6. Cele mai comune criterii de diagnostic ecocardiografic în miocardita acută la copii sunt:

A. Dilatarea cavităţii ventriculului stâng

B. Hipo-/akinezia peretelui ventriculului stâng

C. Hipertrofia peretelui ventriculului drept

D. Scăderea fracţiei de ejecţie

E. Hiperkinezia pereţilor ventriculului stâng

1. Complicaţiile cele mai frecvente în miocardita acută la copil mare sunt:

1. Cardiomiopatia dilatativă
2. Insuficienţă cardiacă congestivă
3. Accident vascular cerebral
4. Hipertensiune arterială
5. Tulburări de ritm şi de conducere

8. Pentru miocardita acută fulminantă la copil mic sunt caracteristice următoarele semne:

A. Prodrom viral scurt

B. Şoc cardiogen

C. Hipertensiune arterială

D. Sindrom convulsiv

E. Dimensiuni normale ale cordului la radiografia cardiopulmonară

9. Diagnosticul diferenţial în miocardita acută la copilul mic se face cu următoarele entităţi clinice:

A. Deficit de carnitină

B. Hipertensiunea pulmonară primitivă

C. Originea anormală a arterei coronariene stângi

D. Bloc atrio-ventricular congenital

E. Coarctaţie de aortă

10. Caracteristicile comune ale cardiomiopatiei dilatative la copil:

A. Cea mai frecventă formă de cardiomiopatie primară

B. Etiologie mixtă (acută/genetică)

C. Debutează cu accese hipoxice

D. Se asociază cu disfuncţie sistolică a ventriculului stâng

E. Este cea mai frecventă cauză de moarte subită de origine cardiacă

11. Indicaţi modificările ECG sugestive în cardiomiopatia hipertrofică la copil:

A. Modificări ale segmentului ST-T

B. ECG normală la sugari

C. Semne de hipertrofie ventriculară dreapta

D. Asocierea de interval QT lung

E. Unda Q patologică

12. Diagnosticul diferenţial în cardiomiopatia hipertrofică la sugar se face cu următoarele entităţi clinice:

A. Stenoza aortică

B. Sindromul Down

C. Cardiomiopatia restrictivă

D. Miocardita acută

E. Glicogenoze

13. Examinareа clinică a rudelor de gradul I a unui copil cu cardiomiopatie hipertrofică va include:

A. Electrocardiografia

B. Ecocardiografia

C. Troponine şi enzime cardiace

D. Consultul geneticianului

E. Scintigrafia miocadului

14. Managementul copilului cu cardiomiopatie hipertrofică include:

1. Restricţii moderate în activitatea fizică cu evitarea sportului de performanţă
2. Blocantele canalelor de calciu la copil asimptomatic
3. Betaadrenoblocantele la copil cu variantă obstructivă de boală
4. Profilaxia endocarditei infecţioase pe viaţă
5. Digoxina

Cardiomiopatiile primare la copii.

Complement simplu

C

B

D

A

C

A

B

B

B

D

A

A

C

A

B

B

Complement multiplu

1. A, B, E

2. A, B, C,E

3. A, B, C, D

A, C,E

B, C, E

A, B, D

A, B,E

A, B, E

9. A, C, D, E

A, B, D

B,D,E

A,C,E

A,B,D

A,C,D

Date: 2016-03-03; view: 960