Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






Chistul hidatic este alcătuit din perete şi conţinut.

Peretele chistului hidatic este format din:

- Cuticulâ, la exterior, o membrană albicioasă-gălbuie formată din lamele concentrice, ce se pot destinde. Este permeabilă pentru crista-loide, coloide şi toxinele germenului, permiţând osmoza. Este impermea­bilă pentru albumine şi microbe.— Membrana proligeră sau germinativă, la

interior, subţire, puţin rezistentă, asemănătoare cu albuşul de ou fiert. Ea elaborează, spre ex­terior, cuticula şi, spre interior, scolecşii şi veziculele proligere.

— Membrana perichistică sau adventicea reprezintă reacţia conjunc-
tivo-vasculară a parenchimului din jurul chistului.

Conţinutul chistului este reprezentat de lichidul hidatic incolor (ca apa), denumit, printr-o eroare de traducere, „apă de stâncă",. In -acest lichid se găsesc: • vezicule proligere provenite din înmugurirea membranei proli gere;

vezicule fiice care plutesc în lichidul hidatic din care se hrănesc;

scolecşi care sunt capete de tenii.Veziculele proligere plutesc sau se depun pe fundul chistului, alcă­tuind „nisipul hidatic". S-au numărat într-un cm3 de lichid peste 400 000 de elemente iar într-un chist hidatic poate fi o cantitate de 4—10 cm3 de nisip hidatic. In veziculele proligere se produc scolecşi, care sunt capete de tenii. Fiecare scolex reprezintă un viitor chist hi­datic activ. Odată eliberat prin ruptura hidatidei primitive, el se poate grefa, devenind elementul unei echinococoze secundare.Semiologia chistului hidatic este destul de săracă. Din acest motiv, deşi boala este gravă, rămâne multă vreme nediagnosticată şi este des­coperită cu ocazia unor examene radiologice sau în faza complicaţiilor.

Simptomologiaeste diferită, in raport cu studiul şi evoluţia hida­tidei. În chistul hidatic necomplicat, semnele generale sunt şterse şi nespecifice, starea generală fiind bună. Reacţiile alergice sub formă de erupţii urticariene şi pruritul nocturn, anorexia, astenia şi pierderea în greutate apar în formele evolutive mai vechi. Durerea este prezentă în chistele periferice, cu zonă de exteriorizare mare şi care vin în contact cu pleura. Este prezentă la 33% din bolnavi. Durerea toracică este în punct fix, la locul de contact al chistului cu pleura parietală. Dispneea este rară, creşterea lentă a chistului şi supleţea plămânului permiţând aceasta. Apare în chistele multiple şi în cele bilaterale şi este gravă în forma miliară sau malignă. Tusea apare la 24% din bolnavi, este seacă şi chinuitoare. Simpto­matologia chistului hidatic pulmonar complicat este mai bogată. Com­plicaţiile cele mai frecvente sunt: ruptura şi infectarea. Ruptura şi eva­cuarea conţinutului său prin bronhie generează o simptomatologie alar­mantă. Această ruptură are semne premonitorii: mici hemoptizii repe­tate, stări febrile sau subfebrile datorate infectării perichistului



Explorările paracliniceau un rol important în precizarea diagnos­ticului. Radiologia are valoare prezumtivă în chistul hidatic pulmonar necomplicat şi patognomonică în cel complicat. Imaginea cla­sică de tumoră rotundă, cu contur net, tras cu compasul poate să dea confuzii cu sarcomul. Opacitatea care pledează pentru chist hidatic ase următoarele caractere: este de tip lichidian, adică prin intermediul ei se pot vedea coastele, este bine delimitată, îşi modifică diametrele în tim­pul mişcărilor respiratorii (chistul respiră), în stadiul de preruptură, aerul pătrunde în spaţiul perichistic şi apare imaginea tipica de „semi­lună clară" la polul superior al chistului. In faza precoce a rupturii, apare imaginea de piopneumochist, cu imagine hidroaerică net delimi­tată, în faza tardivă a rupturii, apare semnul ondulat al membranei hîdatice pe fundul cavităţii. Chistul supurat apare cu un contur neregu­lat, cu bule gazoase în spaţiul perichistic, cu aspect de „pată de ulei". Examenul sputei surprinde scolecşi şi vezicule proligere, în fisurările chistului şi în vomică. Hemograma se caracterizează prin eozinofilie şi leucocitoză. VSH-ul este mărit.

Diagnosticul diferenţialtrebuie făcut cu toate opacităţile tumorale sau lichidiene

pulmonare.Tuberculomul şi caverna plină de care se deosebeşte prin antece­
dente tbc, prezenţa bacilului Koch în spută, intradermoreacţia la tuber-
culină sau existenţa altor localizări.Tumorile bronho-pulmonare maligne primitive sau metastatice auimagini radiologice mai puţin nete, citologia, bronhoscopia şi tomografia
computerizată pot preciza diagnosticul.Tumorile bronho-pulmonare benigne sunt mai rare decât cele ma­ligne. Au dimensiuni mai mici. Tomografia computerizată precizează
diagnosticul.4.Chistul aerian infectat şi plin cu lichid poate crea confuzii cu.chistul hidatic, precizarea făcându-se numai intraoperator5.Chistul aerian congenital este mai rar unic şi testele biologice suntnegative.Evoluţia chistuluihidatic pulmonar este continuă şi progresivă, în 99Vo din cazuri către complicaţii. Cazurile de vindecare spontană sunt excepţionale, prin deschiderea într-o bronhie, evacuarea conţinutului şi ratatinarea chistului fără infecţie, în mod normal, creşte în volum şi ajunge să comprime organele interne producând tulburări în respiraţia şi în circulaţie, cu alterarea stării generale până la stadiul de „caşexie hidatică".

Complicaţiile cele mai frecvente sunt infecţiile şi hemoragiile. Infecţia este complicaţia cea mai frecventă, fiind secundară infectării perichis-tului. Hemoragia este favorizată de staza din perichist, prin efracţia vaselor de neoformaţie. Alte complicaţii sunt: ruptura chistului în pleură şi apariţia piopneumotoraxului hidatic, ruptura şi evacuarea chistului în alte1 organe (esofag).

Prognosticul chistului netratat este rezervat datorită complicaţiilor. Prognosticul postoperator este benign.Tratamentul chistuluihidatic pulmonar este profilactic, medical şi chirurgical. Profilaxia constă în combaterea câinilor vagabonzi, controlul veterinar al câinilor de la stână, controlul animalelor sacrificate, evita­rea contactului cu câinile şi pisicile (mai ales pentru copii), spălarea le­gumelor şi zarzavaturilor cu jet de apă, înainte de a fi date în alimen­taţie. Tratamentul medical constă în chimioterapia cu mebendazol, clorochină şi derivaţi, pentru distrugerea chistelor mici şi evitarea echinoco-cozei secundare.Tratamentul chirurgical este cel mai eficace, recomandat în formele cât mai precoce, înainte de apariţia complicaţiilor. Anestezia este gene­rală, cu intubaţie oro-traheală. Metodele de extirpare intactă a chistului evită echinococoza secundară. Procedeul Dubau constă în incizia perichis-tului şi îndepărtarea sa de chist, cu o pensă atraumatică specială, extra­gerea membranei hidatice. Procedeul, Hugon abordează chistul la nivelul joncţiunii dintre parenchimul pulmonar şi zona sa de exteriorizare. Această zonă apare de culoare albicioasă. Aici se incizează şi se deco­lează, din aproape în aproape, perichistul. Prin breşa creată se enu-clează chistul. Procedeul C. Coman, evită riscul efracţiei membranei hi­datice, reperează perichistul şi-1 perforează cu degetul, extrăgând hida-tida rezistentă, cu mâna. După eliminarea hidatidei rămâne loja din parenchim care trebuie rezolvată. T. Juvara suturează fistulele bronşice şi plombează cavitatea cu un muşchi. Alţi autori drenează cavitatea separat de drenajul pleurei. C. Coman desfiinţează loja prin surjeturi separate, etajate, de la profunzime spre suprafaţă. Metodele endoscopice prin care se aspiră prin bronhoscop lichidul hidatic şi membrana hidtică sunt criticate. Metodele de exereză constă în extirparea chistului împreună cu un segment, lob sau plămân întreg. Au indicaţie în chistele voluminoase care au scos din funcţie un lob întreg, chistele volumi­noase, chistele multiple şi chistele infectate sau calcificate. Toate proce­deele operatorii se fac prin toracotomie şi necesită o experienţă în chi­rurgia toracică.


Date: 2016-01-14; view: 506


<== previous page | next page ==>
Hipersplenismul. Etiopatogenie. Manifestări clinico-hematologice. Evidenţă, complicaţii şi prognostic. Atitudine terapeutică. | Etiopatogenia si morfopatogenia
doclecture.net - lectures - 2014-2021 year. Copyright infringement or personal data (0.003 sec.)