Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






Extinderea din 2004. Cauze si urmari politice

EXTINDEREA U.E CATRE EUROPA C SI DE E- a propus indeplinirea unor conditii nu numai pt tarile candidate ci si pt vechile tari membre.Aceste cerinte aveau in vedere conceperea unor mecanisme si institutii noi care sa permita luarea deciziilor in cond. unui numar crescut de membrii.Astfel de propuneri au fost incluse in proiectul tratatului Constitutional care este in present un proiect in cel mai bun caz suspendat.Extinderea U.E din 2004 a insemnat si aderarea unei nr mare de tari cu un nivel de dezvoltare semnificativ mai redus decat media U.E. cu 15 membrii. Odata cu aderarea acestor tari U.E se confrunta cu probleme specifice tarilor in curs de dezvoltare pt care nu axista practic niste solutii.Un pretext substanţial pentru iniţierea valului de extindere din 2004 a fost căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est, precum şi procesele de transformare demarate în aceste ţări; în acelaşi timp, nu au putut fi trecute cu vederea problemele economico-sociale destul de îngrijorătoare din această zonă, probleme care au rezultat în dorinţa de înţeles de a capta ajutorul şi susţinerea statelor occidentale.Un prim răspuns în acest sens a fost oferit de Comunitate la începutul anilor 90 - în această perioadă au fost încheiate acorduri bilaterale de asociere cu un număr considerabil de TECE. Obiectivul esenţial exprimat în aceste Acorduri Europene era de a impune o mare piaţă europeană, care urma să cuprindă toate statele asociate, acestea din urmă trebuind să se alinieze în acest sens cu celelalte state membre: ele urmau să adopte reglementările pentru o piaţă internă şi să îşi restructureze economia naţională. În acest scop, ţările asociate au primit sprijinul financiar al UE în cadrul a diverse programe.La Consiliul European de la Laeken din decembrie 2001 a fost trasă concluzia că procesul de extindere este irevocabil şi au subliniat intenţia clară a UE de a încheia negocierile curente de aderare până la finele anului 2002. Interesant în ceea ce priveşte factorii noştri determinanţi este şi faptul că la acest summit s-a mai hotărât convocarea unei Convenţii privind viitorul UE, care urma să pregătească conferinţa interguvernamentală pentru o Constituţie europeană din anii 2003/2004. Cel puţin la fel de interesant este şi faptul că statele candidate au fost invitate să participe la această Convenţie, fără să aibă însă posibilitatea să blocheze soluţiile găsite de statele membre.Dacă privim toate aceste evenimente din perspectiva factorilor determinanţi identificaţi de noi, lucrurile stau după cum urmează: vedem încă o dată cât de importantă este această tensiune între aprofundare şi extindere!După ce Parlamentul European şi-a dat acordul cu puţin timp înainte, la data de 16 aprilie 2003, şefii de state şi de guverne, precum şi miniştri de externe din statele membre, precum şi din cele zece state candidate, reuniţi la Atena, au semnat Tratatul de Aderare. In ziua de 1 mai cele zece ţări candidate au devenit în mod oficial membre ale UE, cu toate drepturile şi obligaţiile pe care le implică acest statut. A fost, fără îndoială, o zi istorică pentru UE, o zi în care Uniunea nu numai că a crescut de la 15 la 25 de state membre, ci în care s-a schimbat fundamental. Un alt moment important, credem, pentru integrarea ţărilor „noi“ a fost cel al alegerilor pentru Parlamentul European de la 13.06.2004, când, pentru prima oară, deputaţi din aceste ţări au fost aleşi în mod direct să-şi reprezinte ţara în acest for.



 

12. Valul de extindere UE din 2007:

RomaniaRomânia a fost prima țară din Europa centrală și de est care a avut relații oficiale cu Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înțelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferințe al Comunității, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoașterea de facto a Comunității Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE, concomitent, fiind semnat și Acordul asupra Produselor Industriale.Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerț și Cooperare. România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu Declarația de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care acestea își exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană. În iulie 1997, Comisia și-a publicat "Opinia asupra Solicitării României de a Deveni Membră a Uniunii Europene". După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.Obiectivul României a fost de a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv. În Raportul de țară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, se menționează că "Finalizarea negocierilor de aderare la sfârșitul lui 2004 și integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupției și punerea în aplicare a reformei". Recomandările destinate autorităților române privesc: măsurile anticorupție, independența și funcționarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei. România a reacționat imediat prin realizarea unui plan de acțiune pentru anii dinaintea aderării.România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg, urmând ca cele două țări să adere la 1 ianuarie 2007, cu excepția cazului în care sunt raportate încălcări grave ale acordurilor stabilite, caz în care aderarea va fi amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008 (clauze de salvgardare).Comisia Comunităților Europene a publicat în octombrie 2005 un nou raport de țară, privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării la UE. Potrivit acestuia, România continuă să îndeplinească atât criteriile politice pentru a deveni Stat Membru cât și criteriul unei economii de piață funcționale.După aderare România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi depline. România a devenit a șaptea țară din UE după numărul de locuitori. Țara desemnează 35 de deputați pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va scădea printr-o reorganizare a locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa. Limba română a devenit una dintre limbă oficială|limbile oficiale ale Uniunii (a șaptea după numărul de vorbitori, în concurență strânsă cu limba neerlandeză|neerlandeza], urmând ca oricare cetățean al UE să se poată adresa instituțiilor în această limbă. Denumirea de „Uniune Europeană”, în limba română, a primit statut oficial.

 

 

13. Consiliul European – constituire si component

Consiliul European stabilește direcțiile UE, el se întrunește de cel puțin patru ori pe an. Este compus din Președintele Consiliului European, Președintele Comisiei Europene și un reprezentant din fiecare stat membru, ori șeful de stat ori șeful guvernului. Consiliul European a fost deschis de unii ca „autoritatea politică supremă” a Uniunii. Consiliul este implicat activ în negocierea schimbărilor tratatelor și definește politicile UE, agenda și strategiile.Consiliul European își folosește rolul conducător pentru a media disputele între statele membre și dintre instituții, rezolvă crizele politice și dezacordurile referitoare la politici și probleme controvestate. Acționează ca un „șef de stat colectiv” și ratifică documentele importante (de exemplu, tratatele și acordurile internaționale).În 19 noiembrie 2009, Herman Van Rompuy a fost ales primul Președintele Consiliului European permanent. În 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare și astfel și-a început mandatul. Președintele asigură reprezentarea internațională a UE, mediază conflictele dintre membri atât în timpul sesiunilor consiliului cât și în perioadele dintre ele. Consiliul European nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, o organizație internaționale independentă de UE.Tratatul de la Lisabona înscrie Consiliul European printre instituţiile Uniunii. Rolul acestui Consiliu este de a oferi un impuls politic. Acesta nu exercită nicio funcţie legislativă. Acesta defineşte priorităţile construcţiei europene şi indică direcţiile pe care trebuie să le ia politicile europene. Consiliul European defineşte, astfel, un calendar şi obiective concrete pentru Consiliul UE, pentru Comisie şi pentru Parlamentul European.Rolul central al Consiliului European în UE se exprimă totodată prin puterea sa de numire. Acesta propune candidatul la postul de preşedinte al Comisiei Europene şi numeşte Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Pe viitor, Consiliul trebuie, de asemenea, să-şi aleagă preşedintele.COMPONENŢĂConsiliul European este compus din şefi de stat sau de guvern ai statelor membre, din preşedintele Consiliului European şi din preşedintele Comisiei. În funcţie de ordinea de zi, fiecare membru al Consiliului European poate hotărî să fie asistat de câte un ministru şi, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei, de un comisar. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă de asemenea la lucrările Consiliului.Anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Tratatul privind UE prevedea întrunirea Consiliului European de cel puţin două ori pe an. În practică, un Consiliu European are loc la finalul fiecărei preşedinţii, în iunie şi în decembrie; două consilii suplimentare sunt organizate, de asemenea, în martie şi în iunie. Tratatul de la Lisabona confirmă această practică şi precizează că, pe viitor, Consiliul European trebuie să se întrunească de două ori pe semestru, la convocarea preşedintelui său. În plus, atunci când situaţia o impune, preşedintele poate convoca deopotrivă o reuniune extraordinară a Consiliului European.

 


Date: 2015-12-11; view: 631


<== previous page | next page ==>
Extinderea CE in 1973 studiu economico-social | Rolul si componenta Comisiei UE
doclecture.net - lectures - 2014-2019 year. Copyright infringement or personal data (0.003 sec.)