Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






III. 1.1. Arhiereul care a străbătut cerurile

 

Acest capitol ca şi celelalte reia tema Arhieriei lui Hristos, cu scopul de a descoperi noi aspecte ale acestei funcţii mesianice în măsura să creioneze dimensiunea soteriological a misiunii terestre a Fiului Întrupat. [116]Astfel, un buchet înmiresmată învăţătura creştină ni se oferă, cu referire la Iisus Hristos, Dumnezeu. Care moare pentru noi, dar pe care azi mulţi îl înjură cu neruşinare. El este Fiul lui Dumnezeu, înomenindu-se din Duhul Sfânt şi din Sfânta Fecioară Maria, pentru a deveni fratele şi prietenul nostru. Căci îşi dă viaţa dumnezeieşte pentru toţi oamenii. El a murit ca noi să nu murim. Dar tocmai pentru ca noi să-I înţelegem Jertfa, căreia i-a premers Întruparea şi a potenţat-o dumnezeieşte Învierea, Epistola aceasta pune mare accent pe Arhieria Sa, numindu-L “Arhiereu Mare Care a străbătut cerurile”

Să mărturisim că expresia în sine este, stilistic vorbind, de o mare frumuseţe, pentru că surprinde în ea un act unic: Întruparea, un eveniment de o gingăşie fără seamăn, dar cu o încărcătură soteriological pe măsură. Căci înomenirea dumnezeirii nu este numai actul dragostei Fratelui cel Mare, care vine la ai Săi ca să-I cerceteze, ci odată cu acestea, este implicarea Lui, până la jertfă de sine, în destinul oamenilor, fără de care nimic din intenţia Sa dumnezeiască nu s-ar fi împlinit mântuitor în existenţa noastră. Prin prisma aceasta ni se cere să înţelegem măreţia de nedescris a Arhieriei Mântuitorului Hristos. “Fiul lui Dumnezeu”, nu numai că străbate cerurile ca să vină la noi, dar îşi coboară dumnezeirea, pentru a o uni cu omenitatea într-o singura persoană divino-umana, tocmai ca să se pună în slujba noastră. Căci ca Om-Dumnezeu, îi poate prelua în Sine pe toţi oamenii.[117]

Deci, un prim aspect al compătimirii cu noi a fost improprierea firii noastre, făcându-Se rob cu noi. Este cunoscut faptul că, de pildă, o rudă apropiată, datorită filonului sanguine, se implica cu mai multă responsabilitate în problema limitată ale unei rudenii, decât un străin. Aşa a procedat şi Fiul lui Dumnezeu cu noi. Şi-a asumat natura noastră omenească, adică trupul nostru, cu tot ce înseamnă acesta, afară de păcat, devenindu-ne Frate şi Prieten. Iar ca să-l scape pe om de păcat, S-a făcut El, pentru noi păcat, ca pe om să-l spele de păcat prin însuşi Sângele Său, pe Cruce. Acţiunea aceasta, precum ştiţi, Epistola către Evrei, singură în tot Noul Testament, o numeşte Arhierie, adică slujire pentru iertarea păcatelor prin Jertfa de sine. Aceasta înseamnă că Fiul lui Dumnezeu Întrupat primeşte de la Tatăl o preoţie desăvârşită, capabilă să şteargă păcatele, fiind, din acest motiv, superioară nu numai preoţiei Vechiului Testament, ci tuturor preoţilor din vechime, fapt pentru care se numeşte Arhiereu Veşnic, având ca prototip arhieria lui Melchisedec[118].



În calitatea Sa de Mare Preot, de Mare Arhiereu, El a adus şi S-a adus pe Sine Jertfă unică pentru iertarea păcatelor omenirii. Unică şi îndestulătoare pentru toate veacurile, de Jertfa aceasta, noi, cei de astăzi, beneficiem mântuitor, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Său în chip euharistic.

Expresiei: “Fiul lui Dumnezeu a străbătut cerurile” venind la noi, trebuie să-i descoperim exegetic şi o conotaţie vehiculară. Căci, Fiul lui Dumnezeu vine, Se întrupează, Se jertfeşte, înviază ca un Dumnezeu adevărat, Se înălţa la cer, adică Se întoarce iarăşi în Sânul Prea Sfintei Treimi[119]. Dar ‘’ rămâne cu noi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”. Ceea ce înseamnă că actul chenozei, a coborârii Sale şi a înălţării ‘’de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte, se repetă cu fiecare creştin care se mântuieşte prin Jertfa Arhieriei Sale. Se goleşte, coborând şi Se întoarce la Tatăl îmbogăţit cu încă un suflet recuperat din gheara diavolului şi a morţii. Imaginea cea mai pertinentă pentru acest du-te-vino dumnezeiesc este a albinei, care face cărăuşie la stup, ca să ducă polenul cel vindecător, precum euharistia pentru creştini, numită de Sfântul Ignatie Teoforul medicamentul nemuririi.[120]


Date: 2015-12-24; view: 405


<== previous page | next page ==>
II. 3.4. Hristos a fost credincios ca fiu | III. 2. Aspectul misionar al temei
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.008 sec.)