profesor universtar D. I. Şcerbatiuc

Teste an III

1. C.M. La nivelul cavităţii bucale, funcţionează o serie de mecanisme de protecţie, care influenţează calitativ şi cantitativ flora microbiană prezentă:

A. Lizozimul;

B. Sistemul antibacterian lactoperoxidaza-thiocinat H₂O₂;

C. Betalizinele din sterul sanguin şi glicoproteinele salivare;

D. Procesul de gafocitoză şi bacteriofagii;

E. Anticorpii salivari: IgA,IgG,IgM.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.8-9.

2. C.M. Focarele de infecţie (potenţial patogenice) în cavitatea bucală sunt:

A. Placa dentară;

B. Caria dentară;

C. Pungile patodontale, tartrul;

D. Parodontitele apicale;

E. Depunerile linguale.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.9-12.

3. C.M. Sistemul de rezistenţă al organismului uman faţă de acţiunea agenţilor patogeni cuprinde:

A. Rezistenţa sau imunitatea naturală (moştenită);

B. Rezistenţa sau imunitatea dobândită;

C. Imunitatea umorală (prin anticorpi);

D. Imunitatea celulară (imunitatea mediată celular);

E. Nici una din ele.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.14-21.

4. C.S. În cazul infecţiilor, organismul uman acţionează specific, elaborând anticorpi ca răspuns la prezenţa antigenilor microbieni. De cine sunt produşi aceşti anticorpi:

A. De către elementele sanguine (eritrocite, monocite);

B. De către limfocitele B;

C. În gangliononii limfatici;

D. În structurile tisulare (mucoasă, submucoasă);

E. De către macrofagi.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.18.

5. C.M. În evoluţia procesului inflamator se recunosc două varietăţi principale de inflamaţie;

A. Inflamaţie locală;

B. Acută;

C. Inflamaţie generalizată (septicemie);

D. Cronică sau proliferativă;

E. Nici una din ele.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.23

6. C.M. Procesul inflamator acut (descris încă în sec.III î.e.n. de Celsius şi Galen) are următoarele semne:

A. Calor;

B. Tumor;

C. Rubor;

D. Dolor;

E. Functio laesae.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.23

7. C.S. Abcesul este:

A. Un proces inflamator difuz în ţesuturile osoase;

B. Un proces inflamator difuz în ţesuturile moi subcutanate, intramusculare, în organe parenchimatoase;

C. O inflamaţie supurată localizată, circumscrisă;

D. Un proces inflamator al tegumentelor;

E. Nici o definiţie nu corespunde.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

8. C.S. Flegmonul este:

A. O inflamaţie supurativă localizată;

B. Un proces inflamator cu caracter difuz;

C. Un proces pseudomembranos;

D. Un proces cu infiltraţie seroasă;

E. Un proces cu infiltraţie fibrinoasă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

9. C.M. Flegmonul se caracterizează prin:

A. Infiltraţia difuză a ţesuturilor (fără delimitare precisă);

B. Tumefacţie, hiperemie dură la palpare, dureroasă;

C. Conţinerea unui exsudat cu polimorfonucleare, bacterii, resturi de material necrotic;

D. Sunt provocate de germeni patogeni mai agresivi cu o virulenţă pronunţată (streptococi);

E. Reacţia de apărare locală şi generală scăzută.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

10. C.M. Căile de desimilare a infecţiei din focarul inflamator sunt:

A. Limfatică;

B. Hematogenă;

C. De-a lungul pachetelor vasculo-nervoase;

D. Prin spaţiile interfasciale, intermusculare;

E. Prin spaţiile intratisulare.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.321

11. C.M. Mecanismul de declanşare a unui proces inflamator se prezintă prin:

A. Reacţia generală a organismului (t⁰, tabloul sanguin);

B. Reacţii locale (mediatori, tulburări circulatorii, tulburări de permeabilitate vasculară);

C. Local (rubor, calor, dolor, tumor, funcţia laesae);

D. Activarea elementelor de fagocitoză (micro-şi macrofagii);

E. Activitatea factorului XII, plasminogenul, chininogenul.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.32

12. C.S. În inflamaţiile cronice predomină:

A. Inflamaţia cu caracter proliferativ;

B. Inflamaţia cu caracter seros;

C. Inflamaţia cu caracter fibrinos;

D. Inflamaţia cu caracter cataral;

E. Inflamaţia cu caracter pseudomembranos.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.30

13. C.M. Mecanismele patogene prin care agenţii infecţioşi din os difuzează în părţile moi sunt:

A. Calea transosoasă prin canalele Hawers;

B. Calea submucoasă;

C. Calea directă;

D. Calea limfatică;

E. Calea venoasă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.321

14. C.M. Flora microbiană în infecţiile buco-maxilo-faciale cel mai frecvent este:

A. Nespecifică;

B. Mixtă;

C. Polimorfă;

D. Specifică;

E. Se pot întâlni toate tipurile de floră;

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.321

15. C.M. Din punct de vedere anatomo-patologic, celulita acută se caracterizează prin:

A. Tromboză septică vasculară, urmată de necroză, cu apariţia de bule gazoase;

B. Congestia capilară şi hemoragii difuze;

C. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros;

D. Diapedeză leucocitară şi infiltrat celular;

E. Toate acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

16. C.S. Celulita cronică este caracterizată, din punct de vedere anatomo-patologic, prin:

A. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapeteză leucocitară şi infiltrat celular;

B. Tromboză septică vasculară, urmată de necroză cu apariţia de bule gazoase;

C. Membrană piogenă ce conţine în interior vase de neoformaţie, celulele parţial sau total distruse alături de histiocite, plasmocite, limfocite;

D. Congestie capilară şi hemoragii difuze;

E. Toate acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

17. C.S. Abcesul, din punct de vedere anatomo-patologic se caracterizează prin:

A. Congestie capilară şi hemoragii difuze;

B. Membrană piogenă ce conţine vase de neoformaţie, histiocite, plasmocite, limfocite şi polimorfo-nucleare;

C. Tromboză septică vasculară;

D. Necroză cu apariţia de bule gazoase;

E. Vasodilataţie accentuată, exsudat seros, diapeteză leucocitară şi infiltrat celular.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

18. C.S. Semnul patognomonic al unui abces poate fi:

A. Împăstrarea;

B. Induraţia;

C. Fluctuenţa;

D. Crepitaţiile gazoase;

E. Durerea pulsatilă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

19. C.S. Care este explicaţia trismusului apărut în pericoronarita supurată:

A. Reprezintă o poziţie antalgică;

B. Se datorează tumefacţie de la nivelul comisurii intermaxilare ce limitează mişcările mandibulei;

C. Este o contractură iritativ-reflexă a muşchilor maseteri;

D. Semnifică extensia supuraţiei în loja maseterină;

E. Indică infecţia cu germeni tetanigeni.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.223

20. C.S. Calea transosoasă de difuzare în infecţiile părţilor moi perimaxilare are ca punct de plecare mai ales:

A. Accidentele de erupţie ale dinţilor;

B. Parodontite apicale;

C. Parodontite marginale;

D. Prezenţa unor corpi străini;

E. Infecţii faringo-amigdaliene.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.320

21. C.S. Precizaţi care dintre următoarele afecţiuni pot determina infecţii ale părţilor moi perimaxilare prin difuzare transosoasă:

A. Parodontita apicală;

B. Parodontita marginală;

C. Infecţiile faringo-amigdaliene;

D. Prezenţa unor corpi străini;

E. Furunculele feţei.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P. 320

22. C.S. Supuraţia circumscrisă sub forma unei colecţii cu conţinut purulentă este caracteristică pentru:

A. Celulita acută;

B. Celulita cronică;

C. Abces;

D. Flegmon;

E. Fistula cronică.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.323

23. C.M. Semnele obiective generale într-un proces inflamator sunt:

A. Temperatura corporală crescută (37,5-39,5-40,5);

B. Deshidratare – piele uscată, caldă, buze crăpate, mucoasă orală uscată, secreţie salivară redusă;

C. Alterarea stării generale – apatie, adinamie, inapetenţă, scăderea interesului către tot ce-l înconjoară, disconfort general, iritabilitate, insomnie;

D. Adenopatie;

E. Schimbări hematologice şi de urină.

M.Pricop, E.Urtilă. Infecţiile buco-maxilo-faciale. p.121

24. C.M. Însămânţarea conţinutului unei colecţii supurate se face pentru:

A. A stabili cu precizie ce tipuri bacteriene conţine acest proces;

B. A stabili care este sensibilitatea germenilor patogeni la antibiotice (antibiograma);

C. A stabili un plan corect de anestezie şi intervenţie chirurgicală;

D. A indica corect tratamentul complex;

E. A şti pronosticul procesului.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

25. C.S. Cel mai frecvent, periostitele sunt cauzate de:

A. Parodontitele apicale cronice;

B. Osteomielita odontogenă;

C. Parodontitele apicale exacerbate;

D. Erupţia dificilă a molarului de minte inferior;

E. Gangrenele pulpare complicate.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

26. C.M. Abcesele periosoase apar mai frecvent la:

A. Mandibulă;

B. Maxilă;

C. Vestibular;

D. Lingual;

E. Palatinal.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

27. C.M. Formele periostitelor sunt:

A. Periostita acută seroasă;

B. Periostita acută purulentă;

C. Periostita cronică hyperplastică (productivă);

D. Periostita cronică purulentă;

E. Nici una din ele.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.325

28. C.S. Într-un abces vestibular durerea este mai intensă în stadiul:

A. Endoosos;

B. Subperiostal;

C. Submucos;

D. Fistulizare;

E. În toate stadiile este la fel de intensă.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.324

29. C.S. Abcesul perimandibular intern submucos se poate confunda cu:

A. Abcesul de lojă submaxilară;

B. Tumora chistică a planşeului bucal;

C. Ranula;

D. Abcesul de lojă sublinguală;

E. Toate acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.327

30. C.M. Care din următorii dinţi pot provoca prin leziunile lor abcese palatinale:

A. Caninul superior;

B. Incisivul lateral superior;

C. Primul molar superior;

D. Incisivul central superior;

E. Primul premolar superior.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326

31. C.S. Tratamentul în abcesul palatinal constă în:

A. Puncţie aspirativă având în vedere riscul lezării arterii palatine;

B. Incizie paralelă cu artera palatină, cât mai aproape de linia mediană;

C. Incizie cu excizie „în felie de portocală”;

D. Drenaj cu lamă de cauciuc;

E. Drenaj cu meşă iodoformată.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326

32. C.S. După deschderea abceselor, unde se drenează cu o lamă de cauciuc, altele nu (care):

A. Abcesul vestibular;

B. Abcesul mentonier;

C. Abcesul palatinal;

D. Abcesul sublingual;

E. Toate.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.326

33. C.M. Osteomielita odontogenă este un proces infecţios extensiv care interesează:

A. Porţiunea medulară osoasă;

B. Sistemul Hawersian;

C. Corticala maxilarelor;

D. Periostul;

E. Ţesuturile înconjurătoare moi.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.352

34. C.M. Ca factor etiologic, în osteomielita maxilarelor, se incriminează:

A. Gangrena pulpară, complicată cu parodontită apicală acută;

B. Procese periapicale cronice acutizate;

C. Fracturile oaselor maxilare;

D. Însămânţare pe cale hematogenă din focare de la distanţă;

E. Plăgile postextracţionale, dinţii incluşi.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

35. C.M. După localizarea şi forma clinică a procesului infecţios, infecţiile oaselor maxilare se clasifică în:

A. Osteomielite supurate şi nesupurate;

B. Periostită;

C. Osteită alveolară;

D. Osteomielita primară şi secundară;

E. Osteomielita acută şi cronică;

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

36. C.M. Însămânţarea osului cu germeni patogeni pe cale directă se poate face de la:

A. Fracturi deschise ale oaselor maxilare;

B. Amigdalita acută;

C. Otita medie;

D. Pericoronarita supurată;

E. Procese septice nazale.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

37. C.M. Bolnavul cu osteomielită difuză a mandibulei poate prezenta:

A. Hipersalivaţie;

B. Trismus;

C. Fistule cutanate sau mucoase;

D. Îngroşare osteo-periostică limitată la dintele cauzal;

E. Semnul Vincent d’Alger.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355

38. C.S. Calea cea mai frecventă de însămânţare a osului în osteomielită poate fi:

A. Directă;

B. Indirectă;

C. Limfatică;

D. Hematogenă;

E. Nici una dintre acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

39. C.S. Care este cea mai frecventă cauză a osteomielitei la copii:

A. Traumatisme;

B. Boli eruptive;

C. Infecţii rinogene;

D. Artrite temporo-mandibulare;

E. Infecţii otice.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

40. C.S. Osteomielita se localizează mai frecvent:

A. La maxilar;

B. La mandibulă;

C. În egală măsură la ambele oase;

D. Numai la copii;

E. Nici una dintre acestea.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

41. C.M. Care din următoarele semne clinice sunt caracteristice osteomielitei difuze de mandibulă:

A. Mobilitate dentară;

B. Discordanţă puls-temperatură;

C. Stare generală moderat alterată;

D. Semnul lui Vincent d’Alger;

E. Semnul lui Valsalva pozitiv.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355

42. C.S. În osteomielita difuză, pentru ca examenul radiologic să fir concludent, se admite ca cel puţin 30-60% din mineralizarea osoasă să fie afectată. Acest grad de alterare se întâlneşte după:

A. 2-3 zile de la debut;

B. 6-8 zile de la debut;

C. 30 de zile de la debut;

D. 3-5 zile de la debut;

E. În prima zi când boala debutează.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.355

43. C.M. Care sunt complicaţiile osteomielitei difuze:

A. Osteoradionecroza;

B. Artrita temporo-mandibulară;

C. Sinuzita maxilară;

D. Malignizarea;

E. Supuraţiile pulmonare.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.357

44. C.S. În ce stadiu al osteomielitei se practică sechestrectomia?

A. La 1-2 săptămâni de la debut;

B. La 2-3 săptămâni de la debut;

C. La o lună de la debut;

D. La 3-5 săptămâni de la debut;

E. Precoce.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.358

45. C.S. Cel mai frecvent (90%) în osteomielite de întâlnesc următorii germeni patogeni:

A. Streptococ hemolitic;

B. E. Coli;

C. Pneomococii;

D. Stafilococii auriu şi alb;

E. Actinomicete.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.352

46. C.S. Cel mai frecvent (80-90%) de osteomielită odontogenă sunt afectate oasele:

A. Nazale;

B. Malarul;

C. Maxila;

D. Mandibula;

E. Palatinale.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

47. C.S. Cel mai fecvent osteomielita odontogenă este întâlnită la pacienţii de vârsta:

A. Până la un an;

B. 1-12 ani;

C. 20-40 ani;

D. 50-60 ani;

E. Peste 60 ani.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.173.

48. C.S. Osteomielita hematogenă este întâlnită cel mai frecvent la:

A. Bătrâni;

B. Adulţi;

C. Copii;

D. Nou-născuţi;

E. La toţi în egală măsură.

G. Timoşca, C.Burlibaşa Chirurgie BMF 1992 P.353

49. C.S. Maxila este afectată de osteomielită odontogenă mai rar datorită particularităţilor anatomomorfologice:

A. Maxila are o corticală groasă şi nu are deloc os spongios;

B. Maxila are o corticală subţire, o irigaţie sanguină mai bogată, care îi asigură o rezistenţă mai crescută faţă de infecţii;

C. Maxila este străpunsă de canalul suborbitar, incisiv;

D. Sistemul de canale hawersiene este destul de dezvoltat;

E. Nici una din ele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.348

50. C.M. Mandibula este afectată de osteomielită odotogenă mai frecvent datorită particularităţilor sale anatomomorfologice:

A. Are o corticală subţire ce favorizează un drenaj rapid;

B. O irigaţie sanguină bogată, care îi asigură o rezistenţă mai crescută faţă de infecţii;

C. Are ţesut medular şi os spongios mult;

D. Ţesutul medular este înconjurat de o corticală groasă, vascularizată săracă de tip terminal;

E. Prezenţa canalului mandibular, care favorizează difuzia supuraţiei de-a lungul osului.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.348

51. C.M. Simptomatologia generală în osteomielita odontogenă acută este marcată de:

A. Febră, frison, tahicardie, tahipnee;

B. Greţuri, vărsături, inapetenţă, disfuncţii ale tractului digestiv;

C. Cefalee, insomnie;

D. Stare generală alterată, pierderea capacităţii de muncă;

E. Paliditatea tegumentelor corporale, transpiraţii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349

52. C.M. Simptomatologia locală în osteomielita odontogenă acută este prezentată de:

A. Tumefacţie difuză, cu tegumentele congestionate, lucioase, distinse;

B. La palpare regiunea este infiltrată sau fluctuentă;

C. Mucoasa bucală congestionată şi edemaţiată;

D. Palparea proceselor alveolare este dureroasă pe versantele orale şi vestibulare remarcându-se îngroşarea periostală;

E. Dinţii sunt dureroşi spontan şi la percuţie, mobili acoperiţi de papile dentare hipertrofiate. Din şanţul gingival se elimină puroi.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349

53. C.M. În osteomielita odontogenă acută sunt observate schimbări metabolice, biochimice ca:

A. Acidoză şi deshidratare;

B. Albuminuria;

C. Anemie prin scăderea numărului de eritrocite şi hemoglobine;

D. Leucocitoză cu creştere numărului de p.m.n. neutrofile;

E. VSH-ul este crescut.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.349

54. C.S. În afectarea cărui os în caz de osteomielită odontogenă acută se întâlnesc semne de sinuzită acută:

A. Mandibulă;

B. Palatinal;

C. Malarul;

D. Nazale;

E. Maxila.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.348

55. C.M. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei odontogene cronice se face cu:

A. Tumorile benigne osoase cu debut central sau periferic;

B. Tumorile maligne cu debut central;

C. Chisturi odontogene suprainfectate;

D. Infecţii specifice endoosoase;

E. Nici una din ele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.350

56. C.M. Osteomielita odontogenă cronică poate lăsa o serie de complicaţii, ca:

A. Tulburări de creştere a mandibulei;

B. Anchiloze temporo-mandibulare;

C. Defecte întinse;

D. Construcţii mandibulare;

E. Comunicări largi bucosinuzale.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.350

57.C.M. Într-un abces sau flegmon al regiunii suborbitare punctul de plecare a infecţiei este:

A. Incisivii;

B. Caninii;

C. Premolarii;

D. Molarii;

E. Molarul de minte.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.197

58. C.M. Semnele clinice ale unui abces (flegmon) al regiunii suborbitare sunt:

A. Tumefiere în regiunea suborbitară, pleoapei inferioare;

B. Tumefacţia buzei superioare şi ştergerea plicei nasopalatine;

C. Aripa nazală este deviată spre partea sănătoasă;

D. Buza superioară puţin anesteziată;

E. Fundul de sac vestibular superior bombat.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.197

59. C.S. În abcesul (flegmonul) regiunii suborbitare, incizia se face:

A. Pe marginea inferioară a orbitei;

B. Pe plica nazo-labială;

C. Pe versantul nazal;

D. Pe fundul sacului vestibular;

E. În fosa canină.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198

60. C.M. După deschiderea abcesului (flegmonului) regiunii suborbitare, în rană se introduce:

A. Un dren din lamă de cauciuc;

B. Un tub de cauciuc;

C. O meşă iodoformată;

D. O fâşie de tifon;

E. Un tampon cu antiseptice.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198

61. C.M. Punctul de plecare al infecţiei în regiunea zigomatică este:

A. Molarii timpurii de la maxilă;

B. Osteomielita osului malar;

C. Din alte regiuni învecinate;

D. Osteomielita mandibulei;

E. Sinuzita odontogenă.

Т Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204

62. C.S. Graniţele regiunii zigomatice sunt:

A. Limitate şi coincid cu osul malar;

B. Limitate de m. temporal, maseterin, pătrat al buzei superioare;

C. Orbita, mandibula, maxila, temporalul;

D. Pleoapele, versantul nazal, plica nazo-labială;

E. Toate împreună.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204

63. C.M. Tabloul clinic al abcesului regiunii zigomatice poate fi reprezentat de:

A. Edem, congestia tegumentelor regiunii moalare:

B. Edemul se poate răspândi spre regiunile învecinate (temporale,suborbitare, parotidiene);

C. În unele cazuri de trismus este implicat m. maseterin;

D. Temperatură locală mărită;

E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204

64. C.S. Un abces al regiunii zigomatice poate fi deschis printr-o incizie:

A. Pe fundul sacului vestibular superior;

B. La tuberozitate;

C. Pe marginea inferioară a orbitei;

D. Pe marginea inferioară a osului malar;

E. În regiunea temporală.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.204

65. C.M. Regiunea geniană ocupă partea laterală a feţei şi este de format neregulat patrulateră. Ea are următoarele limite:

A. Superior – rebordul superior al orbitei;

B. Lateral – marginea anterioară a muşchiului maseter;

C. Medial – o linie ce corespunde de sus în jos şanţului nazogenian şi genio-labial;

D. Inferior – marginea inferioară a corpului mandibulei.

E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198

66. C.M. Din regiunea geniană procesul infecţios trece cu uşurinţă în lojile învecinate, deoarece:

A. Este o lojă cu limite slab reprezentate;

B. Este o lojă cu o reţea bogată de vase sanguine;

C. Prin această lojă trec pachete multiple de vase şi nervi;

D. Conţinutul de ţesut gras, ţesut conjunctiv fibros;

E. Conţine vase limfatice şi limfonoduli.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.198

67. C.M. Etiologia abcesului sau flegmonului genian poate fi:

A. Procese dentoparodontale cu punct de plecare premolarii şi molarii superiori şi inferiori;

B. Litiaza suprainfectată a canalului stenon;

C. Furunculele feţei;

D. Corpii străini cu localizare geniană;

E. Propagarea infecţiei de la lojile de vecinătate.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

68. C.M. Supuraţiile din obraz au o mare difuzare în special spre:

A. Orbită;

B. Regiunea subngulomandibulară;

C. Lojile profunde;

D. Regiunea sublinguală;

E. Recesul lojii submandibulare.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

69. C.M. Un abces genian difuz se drenează de obicei:

A. Pe cale endobucală;

B. Pe cale exobucală;

C. Pe cale mixtă;

D. Numai printr-o incizie submandibulară;

E. Nici una dintre acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

70. C.M. Simptomatologia unui flegmon genian este prezentată de:

A. Tumefacţie de obraz difuză cu pielea congestionată, netedă, lucioasă, în tensiune;

B. Şanţurile peribucale şterse;

C. Edemaţie puternică a regiunilor din jurul obrazului;

D. Mucoasa jugală congestionată, lucioasă, cu amprenta dinţilor, acoperită cu depozite;

E. Palparea dureroasă, se constată fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

71. C.M. Pe lângă simptomatologia clasică a flegmonului genian, mai apar simptome pasagere, ca:

A. Trismus;

B. Hipersalivaţie;

C. Halenă fetidă;

D. Tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie);

E. Anchiloze.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.314

72. C.M. Loja parotidă este situată în porţiunea supero-laterală a gîtului având ca limite:

A. Anterior – ramura posterioară a ramului ascendent mandibular;

B. Posterior – marginea anterioară a apofizei mastoide;

C. Superior – orizontale tangentă la marginea inferioară a conductului auditiv extern;

D. Inferior – despărţitoarea submandibulo-pectinee;

E. Extern – pielea şi ţesutul celular subcutanat.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318

73. C.M. Conţinutul lojii parotidiene este reprezentat de:

A. Glanda parotidă şi canalul Stenon;

B. Limfonodulii;

C. Artera carotidă externă;

D. Vena jugulară externă;

E. Nervul facial.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318

74. C.M. În abcesul (flegmonul) lojii parotidiene factorii etiologici sunt:

A. Infecţiile glandei parotide (parotide acute supurate);

B. Adenitele intraparotidiene;

C. Infecţii la nivelul mastoidei;

D. Procese dentoparodontale la molarul de minte inferior;

E. Infecţii la nivelul conductului auditiv extern.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.318

75. C.M. Simptomatica locală într-un abces (flegmon) parotidian este:

A. Tumefacţie cu pielea netedă, congestionată, în tensiune;

B. Palparea foarte dureroasă;

C. Trismus;

D. Uneori torticolis sau uşoară disfagie;

E. Modificări evidenţiate de secreţie salivară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.319

76. C.S. Diagnosticul difernţial al unui abces parotidian se face cu:

A. Tumorile mixte parotidiene;

B. Chistadenolimfoamele;

C. Parotiditele acute supurate;

D. Chistul sebaceu pretragian;

E. Parotidita epidermică.

C.Burlibaşa ChirurgieOMF 1999 P.319

77. C.S. O supuraţie care a cuprins loja parotidiană o incizaţi:

A. Preauricular;

B. Subangulomandibular;

C. Presternocleidomastoidian;

D. Pe amrginea anterioară a ramului mandibular;

E. Oricare din aceste incizii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.320

78. C.S. În abcesul lojii parotidiene, pe lângă incizia şi drenajul colecţiei purulente se recomandă şi instalaţiile endocanaliculare cu tripsină în glanda parotidă atunci când:

A. Prin incizie nu s-a evacuat întreaga colecţie;

B. Secreţia salivară este modificată;

C. Irigaţiile pe tub cu soluţii antiseptice nu se pot efectua, deoarece tuburile sunt obstruate;

D. S-a practicat i incizie mică de 1-2 cm urmărindu-se o remisiune cât mai rapidă;

E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF 1999 P.320

79. C.M. Regiunea orbitei are următoarea topografie:

A. Corespunde cavităţii orbitare din osteologie;

B. Este situată înapoia regiunii palpebrale;

C. Are forma unei piramide patrulatere cu pereţi osoşi;

D. Este sub împărţită în două loje (anterioară şi posterioară);

E. Toate sus-numite.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.205

80. C.M. În etiologia abceselor şi flegmonului orbitei de bază include procesele:

A. Dento-parodontale la premolarii şi molarii inferiori;

B. Sinuzitele acute supurate;

C. Propagarea unor supuraţii din lojile de vecinătate;

D. Osteomielita maxilei;

E. Osteomielita malarului.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322

81. C.M. Simptomele clinice locale în abcesul orbitei sunt:

A. Edem palpebral;

B. Exoftalmie moderată;

C. Dureri localizate în orbită;

D. Panta palpebrală închisă;

E. Mişcările globului ocular limitate.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322

82. C.M. În abcesul orbitei incizia este plasată:

A. La nivelul unghiului intern;

B. La nivelul marginii inferioare;

C. La nivelul marginii superioare;

D. Prin performarea sinusului maxilar;

E. Toate împreună.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322

83. C.M. Un flegmon orbital poate da următoarele complicaţii:

A. Pierderea totală a vederii;

B. Tromboza sinusului cavernos;

C. Meningita;

D. Septicemia;

E. Abcese intracraniene.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.322

84. C.M. Regiunea temporală este o regiune superficială laterală şi pereche, are următoarele limite anatomice:

A. Inferior – creasta subtemporală a aripei mari a osului sfenoid;

B. Superior şi îndărăt – scauma osului temporal;

C. Anterior – malarul şi frontalul;

D. Exterior – fascia temporală care inferior se desparte în lama internă şi lama externă care se inserează pe marginea superioară a arcului zigomatic;

E. Interior – secţia osului temporal.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

85. C.M. Factorii etiologici ai abcesului şi flegmonului regiunii temporale sunt:

A. Procese dento-parodontale la molarii superiori;

B. Înţepături de origine diversă în regiunea temporală;

C. Corpi străini în retenţie la nivelul regiunii temporale;

D. Propagarea infecţiei de la nivelul lojilor de vecinătate;

E. Procese dentoparodontale la arcada inferioară.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.202

86. C.M. Simptomele generale ale abcesului (flegmonului) regiunii temporale sunt:

A. Febră, frisoane;

B. Indispoziţie, insomnie, inapetenţă;

C. Pierderea capacităţii de muncă;

D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;

E. Schmbări sanguine, de urină, biochimice.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

87. C.M. Simptomele locale ale abcesului (flegmonului) regiunii temporale sunt:

A. Tumefacţie (simptom de pernuţă), pielea congestionată, netedă, lucioasă;

B. Trismusul devreme;

C. Edem în regiunile învecinate (simptomul ceasului de nisip);

D. Palparea dureroasă, fluctuenţă în cazul colecţiilor superficiale;

E. Toate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

88. C.M. Un abces (flegmon) al regiunii temporale este deschis prin incizie:

A. La polul cel mai pronunţat al colecţiei;

B. Verticală şi uşor oblică descendentă (radiară);

C. La marginea arcului zigomatic;

D. Semirotundă la nivelul inserţiei m. temporal;

E. Prin puncţie cu un ac larg.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

89. C.M. Complicaţiile (abcesului) flegmonului regiunii temporale sunt:

A. Trecerea în regiunile înconjurătoare, îndeosebi subtemporală;

B. Osteomielita osului temporal;

C. Constricţia mandibulei;

D. Deformaţii, defecte;

E. Paralizii faciale.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.203

90. C.M. Fosa subtemporală ocupă partea laterală a feţei, pereche şi profundă cu următoarele limite:

A. Superior – arcada zigomaticăşi faţa intratemporală a aripii mari a sfenoidului;

B. Inferior – în plan tangent la marginea inferioară a mandibulei;

C. Extern – faţa internă a ramurei ascendente a mandibulei;

D. Anterior – tuberozitatea maxilarului superior;

E. Medial – apofiza pterigoidă şi faringele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

91. C.M. Etiologia flegmonului regiunii subtemporale se caracterizează prin:

A. Procese dentoparodontale la molarii maxilei sau mandibulei;

B. Procese infecţioase ale oaselor sau sinuzurilor de vecinătate;

C. Difuzarea unor infecţii de la lojile vecine;

D. Puncţiile septice în cadrul anesteziilor la tuberozitate şi spina Spix;

E. Otite, mastoidite etc.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

92. C.S. Complicaţiile septice postanestezice în fosa subtemporală apar în special după:

A. Anestezia plexală sau prin baraj;

B. Anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară;

C. Anestezia la spina Spix sau la tuberozitate;

D. Anestezia la gaura mandibulară sau palatinală;

E. În nici una din aceste situaţii.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

93. C.M. Simptomele locale ale unui abces (flegmon) al regiunii subtemporale sunt:

A. Edem supra şi subzigomatic (simptomul ceasului de nisip);

B. Tumefacţia regiunilor învecinate;

C. Trismus;

D. Endobucal tumefacţie pretuberozitară cu mucoasa congestionată, lucioasă, în tensiune;

E. Tulburări funcţionale (de masticaţie, glutiţie, fonaţie).

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

94. C.S. În abcesul fosei intratemporale apariţia semnelor: chemosis, edem palpebral, uşoară exoftalmie este datorată:

A. Debutului cu dureri nevralgiforme;

B. Trismusului puternic;

C. Diguzarea procesului septic spre orbită;

D. Difuzarea infiltatului inflamator perituberozitar;

E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.323

95. C.M. Incizia unui abces de fosă intratemporală se face:

A. Pe cale transsinuzală;

B. Pe cale endobucală;

C. Pe cale suprazigomatică-temporală;

D. Combinat;

E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.324

96. C.M. Într-un abces al lojii intratemporale liniile de incizie pot fi practicate:

A. Subangulomandibular;

B. Perituberozitar;

C. Transsinuzal;

D. De-a lungul marginii inferioare a orbitei;

E. Suprazigomatic şi subzigomatic.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.325

97. C.M. Loja submandibulară este pară şi situată înăuntrul ramurii orizontale (corpul) a mandibulei şi are următoarele limite;

A. Lateral – faţa internă a corpului mandibulei;

B. Medial – pântecele anterior al muşchiului digastric;

C. Distal – pântecele posterior al muşchiului digastic;

D. Superior – muşchiul milohioidian;

E. Inferior – pielea, ţesutul celular subcutanat, m. plastima.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306

98. C.M. Loja submandibulară conţine:

A. Glanda submandibulară;

B. Limfonodulii (2-3-4);

C. Nervul lingual şi hipoglos;

D. Ţesutul conjunctiv lax;

E. Artera maxilară externă, vena facială anterioară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306

99. C.M. Etiologia abceselor şi flegmonului lojii submandibulare poate fi:

A. Procese septice cu punct de plecare molarii inferiori;

B. Adenite supurate submaxilare;

C. Litiaza salivară submandibulară suprainfectată;

D. Osteomielita, periostita odontogenă a corpului mandibulei;

E. Traumatismele dentoparodontale, fracturi de corp al mandibulei.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306

100. C.M. Semnele clinice locale în flegmonul de lojă submandibulară sunt:

A. Tumefacţie în regiunea submandibulară;

B. Tegumentele congestiv-lucioase, netede cu ştergerea reliefului;

C. La palpare durere, fluctuenţă;

D. Endobucal edemul mucoasei, roşeaţă, în unele cazuri fluctuenţă;

E. Trismusul.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.307

101. C.M. Semnele clinice generale în flegmonul de lojă submandibulară sunt:

A. Febră (38,5^oC-40,0^oC), frison;

B. Starea generală alterată;

C. Tulburări funcţionale (deglutiţie, masticaţie, fonaţie);

D. Pierderea capacităţii de muncă;

E. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii, tremur.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308

102. C.S. Deschiderea abcesului de lojă submaxilară, pe cale cutanată:

A. Este indicată în supuraţiile ce se dezvoltă în porţiunea posterioară a lojii;

B. Este rareori folosită datorită cicatricii nefizionomice consecutive;

C. Este indicată cel mai frecvent incizie de 5-6 cm paralelă şi înăuntrul marginii bazilare a mandibulei;

D. Se poate asocia şi o incizie în recesus;

E. Nici una dintre acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.307

103. C.S. Abcesul lojii submandibulare se incizează pe cale endobucală, atunci când:

A. Supuraţia este situată subangulomandibular;

B. Osul nu este deperiostat;

C. Osul trebuie deperiostat;

D. Supuraţia este recentă (48-72 ore);

E. Supuraţia evoluează în recesus.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308

104. C.S. În cazul unui flegmon submandibular, care este elementul principal cauzal:

A. Osteomielita acută a corpului mandibulei;

B. Fractura deschisă a corpului mandibulei;

C. Parodontita apicală exacerbată;

D. Adenita supurată submaxilară;

E. Abcesul sublingual ce s-a difuzat în loja submandibulară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.306

105. C.S. Care este incizia indicată pentru deschiderea colecţiei de puroi în loja submandibulară:

A. Incizia în fundul de sac vestibular;

B. Incizia retrotuberozitară;

C. Incizia retromandibulară;

D. Incizia pe şanţul planşeului bucal;

E. Incizia liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea bazilară a mandibulei la 1,5-2 cm.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.308

106. C.M. Loja submentonieră are ca limite:

A. Anterior – arcul mandibular;

B. Posterior – osul hioid;

C. Lateral – pântecele anterioare ale muşchilor digastrici;

D. Inferior – pielea, ţesutul subcutanat conjunctiv-adipos fascia;

E. Superior – muşchiul milohioid.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.312

107. C.M. Factorii etiologici ale abceselor şi flegmonului lojii submentoniere sunt:

A. Procesele septice cu punct de plecare incisivii şi caninii inferiori;

B. Adenitele supurate submentoniere;

C. Furuncule ale buzei inferioare sau ale mentonului;

D. Propagarea de la lojile vecine (sublinguală, submandibulară);

E. Osteomielita de menton, fracturi mediane.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313

108. C.M. Simptomatologia locală a unui abces al lojii submentoniere se prezintă prin:

A. Tumefacţie a regiunii submentoniere;

B. Tegumentul congestionat, lucios, neted cu ştergerea reliefului;

C. Aspect clinic de bărbie dublă;

D. Palparea dureroasă, fluctuenţă;

E. Trismus.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313

109. C.S. Abcesul submentonier se incizează:

A. Longitudinal, pe linia mediană;

B. Paralel cu arcul mentonier;

C. Endobucal;

D. Combinat;

E. Sunt corecte toate variantele.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313

110. C.S. Tratamentul chirurgical în abcesul mentonier constă în efectuarea unei incizii:

A. Curbă de 3-5 cm sub marginea mentonului;

B. Endobucale;

C. Longitudinea pe linia mediană;

D. Combinate;

E. Nici una din cele descrise.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.313

111. C.M. Loja sublinguală, impară, este situată în regiunea anterioară a planşeului bucal şi este delimitată:

A. Superior – mucoasa planşeului bucal;

B. Inferior – muşchiul milohioidian;

C. Median – muşchii genioglos şi hioglos;

D. Extern – corpul mandibulei;

E. Nici un răspuns nu e corect.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.309

112. C.M. În loja sublinguală se găseşte:

A. Glanda sublinguală şi canalul Bartholini;

B. Canalul Wharton;

C. Nervul şi vasele sublinguale;

D. Ţesut conjunctiv lax;

E. Glanda submaxilară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.309

113. C.M. Factorii etiologici într-un abcse sublingual sunt:

A. Procese dentoparodontale ale premolarilor şi molarilor inferiori;

B. Litiaza infectată a canalului Wharton;

C. Înţepături septice sau corpi străini localizaţi la nivelul planşeului bucal;

D. Pericoronaritele;

E. Fracturi de mandibulă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310

114. C.M. Simptomele clinice locale ale unui abces sublingual sunt:

A. Tumefacţie în partea anterioară a planşeului;

B. Congestia mucoasei care este lucioasă, proeminentă;

C. Plica sublinguală în „creastă de cocoş” acoperită cu depozite fibrinoase;

D. Limba împinsă spre partea sănătoasă;

E. La palpare durere, fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310

115. C.S. Abcesul lojii sublinguale îl deschdeţi de obicei:

A. Pe cale cutanată;

B. Pe cale endobucală;

C. Pe cale combinată;

D. Prin decolarea mucoasei la coletul dintelui;

E. Orice tehnică este corectă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.310

116. C.M. Etiologia abcesului (flegmonului) limbii poate fi:

A. Procese dentoparodontale ale premolarilor şi molarilor inferiori;

B. Suprainfectarea unor hematoame linguale;

C. Leziuni traumatice;

D. Corpi stăini;

E. Propagarea de la corpi stăini.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

117. C.M. Tabloul clinic local în abcesul limbii este prezentat de:

A. Tumefacţie, congestie, suprafaţă netedă şi lucioasă;

B. Pe marginile limbii amprenta dinţilor;

C. Macroglosie;

D. Depozite alb-cenuşii;

E. Dureri la palpare, fluctuenţă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

118. C.M. Modificările funcţionale în abcesul (flegmonul) limbii pot fi:

A. Hipersalivaţie;

B. Deglutiţie afectată;

C. Respiraţie cu fenomene asfixice;

D. Masticaţie;

E. Fonaţie.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

119. C.S. În flegmonul limbii apar tulburări funcţionale majore, însă unul din ele pune în pericol viaţa pacientului:

A. Tulburări de deglutiţie;

B. Tulburări de masticaţie;

C. Tulburări de fonaţie;

D. Tulburări de respiraţie cu fenomene asfixice;

E. Trismusul.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

120. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul limbii este:

A. Starea generală alterată;

B. Febră (38,2⁰C-40⁰C), frisoane;

C. Agitaţie;

D. Insomnie;

E. Pierderea capacităţii de muncă.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.320

121. C.M. Tratamentul abcesului (flegmonului) limbii, costituie o urgenţă datorită complicaţiilor asfixice care pot apărea şi incizia se face:

A. Pe cale exobucală între osul hioid şi menton;

B. Calea endobucală în traiect orizontal (2-3 cm) situată la polul cel mai bombat al colecţiei;

C. În regiunea sublinguală (dreapta, stânga);

D. La rădăcina limbii pe suprafaţa dorsală;

E. În regiunea submandibulară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321

122. C.M. Compicaţiile flegmonului lingual pot fi:

A. Difuzarea în alte loje din vecinătate;

B. Septicemie;

C. Asfixie;

D. Anchiloze;

E. Paralizii linguale.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321

123. C.S. Incizia exobucală în abcesele de limbă o practicaţi în:

A. Abcesele porţiunii libere a limbii;

B. Supuraţiile marginale ale limbii;

C. Când procesul este localizat posterior şi are tendinţa de a invada planşeul bucal;

D. Când supuraţia apare după o înţepătură cu retenţie de corpi stăini;

E. Toate acestea.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.321

124. C.M. Loja maseterină, pară se găseşte în regiunea posterio-laterală a feţei şi are următoarele limite:

A. Superior – arcada zigomatică;

B. Inferior – marginea inferioară a ramului ascendent;

C. Anterior – marginea anterioară a muşchiului maseterin;

D. Posterior – marginea posterioară a ramului ascendent;

E. Intern – periostul şi osul ramurii ascendente.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.316-317

125. C.M. Procesul infecţios al lojii maseterine se poate dezvolta având de obicei ca punct de plecare:

A. Erupţia dificilă a molarilor de minte inferiori;

B. Osteomielita odontogenă a ramului ascendent al mandibulei;

C. Chisturile odontogene suprainfectate (la unghi. Ram);

D. Propagarea de la lojile din vecinătate;

E. Procese dentoparodontale ale molarilor inferiori.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

126. C.M. Simptomatologia generală într-un abces (flegmon) maseterin poate fi prezentată de:

A. Febra ridicată, frison;

B. Iritabilitate;

C. Cefalee, insomnie;

D. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii;

E. Simptomatologia generală lipseşte.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

127. C.M. Simptomatologia locală în abcesul (flegmonul) maseterin este:

A. Tumefacţie de-a lungul ramului ascendent cu pielea congestionată, netedă în tensiune;

B. Palparea dureroasă;

C. Duritate şi lipsa fluctuenţei în caz de localizare profundă;

D. Fluctuenţa în localizarea superficială;

E. Trismusul puternic.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

128. C.S. În cazul unui abces maseterin, care este semnul funcţional dominant:

A. Hipersalivaţie;

B. Dispneea;

C. Trismusul;

D. Tahicardita;

E. Disfagia.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

129. C.S. Care este incizia pentru deschiderea colecţiilor profunde submaseterine:

A. Incizia în fundul şanţului vestibular inferior;

B. Incizia verticală plasată în afara marginii anterioare a ramului ascendent mandibular;

C. Incizia retrotuberozitară;

D. Incizia transversală, jugală de la comisura bucală la comisura intermaxilară;

E. Incizia în şanţul paralingual paralelă cu creasta alveolară.

C.Burlibaşa Chirurgie OMF1999 P.317

130. C.M. Spaţiul pterigo-mandibular, este par şi situat înăuntrul ramurii ascendente a mandibulei, limitele lui sunt:

A. Extern – suprafaţa internă a ramului ascendent a mandibulei;

B. Intern – muşchiul pterigoidian medial;

C. Superior – muşchiul pterigoidian lateral;

D. Anterior – muşchiul buccinator;

E. Posterior – parţial este acoperit cu glanda parotidă.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.211

131. C.M. Cauzele abcesului pterigomandibular sunt:

A. Afecţiunile dentoparodonatale molarilor inferiori;

B. Puncţia septică la Spina Spix;

C. Erupţia dificilă a molarului de minte inferior;

D. Propagarea de la lojile de vecinătate;

E. Pătrunderea corpilor străini.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.211

132. C.M. Simptomatologia locală în abcesul lojii pterigo-mandibulare este prezentată de:

A. Edem şi infiltraţia sub unghiul mandibulei;

B. Mucoasa plicii pterigo-mandibulare congestionate, netedă, roşie, lucioasă;

C. Trismusul;

D. Glutiţia dureroasă;

E. Macroglosie.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212

133. C.M. Abcesul (flegmonul) lojii pterigomandibulare se deschide prin incizia:

A. Endobucală paralel cu plica pterigo-mandibulară;

B. Exobucală incizie în unghi ce înconjoară unghiul mandibular;

C. Submandibulară de o lungime 7-8 cm;

D. Retromandibulară de-a lungul marginii posterioare a ramului ascendent;

E. Pe fundul sacului vestibular.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212

134. C.S. Simptomul dominant în abcesul (flegmonul)lojii pterigo-mandibulare este:

A. Edemul regiunii unghiului mandibulei;

B. Trismusul puternic;

C. Dureri la deglutiţie;

D. Miros fetid din cavitatea bucală;

E. Febră, frison.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.212

135. C.M. Loja retromandibulară, pară, este situată între ramul ascendent şi mastoid, are ca limite:

A. Superior – partea inferioară a tubului auditiv extern şi capsula articulaţiei temporo-mandibulară;

B. Inferior– marginea inferioară a mandibulei;

C. Anterior – marginea posterioară a ramului;

D. Posterior – mastoidul şi muşchiul sternocleidomastoidian;

E. Intern – procesul stiloidian şi muşchii ce încep de la el.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219

136. C.M. Factorii etiologici în abcesul (flegmonul) lojii retromandibulare sunt:

A. Procesele dentoparodontale la molarii superiori şi inferiori;

B. Fracturi de mandibulă;

C. Adenita supurată submandibulară;

D. Propagarea de la lojile din vecinătate (latero-faringiană, pterigomandibulară);

E. Chisturi maxilare suprainfectate.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219

137. C.M. Simptomatologia locală într-un abces (flegmon) al lojii retromandibulare este:

A. Dureri spontane ce se înteţesc la mişcările capului;

B. Trismus;

C. Edem după marginea posterioară a ramului ascendent al mandibulei;

D. Lobul urechii deplasat;

E. Scăderea auzului pe partea afectată.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219

138. C.S. La deschderea abcesului (flegmonului) retromandibular se efectuează incizia:

A. Submandibulară 6-8 cm;

B. Liniară de 4-5 cm paralel cu marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian;

C. În planşeul bucal;

D. În fundul de sac vestibular la mandibulă;

E. Prin puncţie cu un ac larg.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.219

139. C.M. Spaţiul latero-faringian este situat simetric de o parte şi alta a feţelor laterale ale faringelui având ca limite:

A. Superior – baza craniului;

B. Medial – faringe;

C. Posterior – regiunea prevertebrală;

D. Anterio-lateral – de ramura ascendentă a mandibulei cu muşchii care inseră pe ea, fascia cervicală superficială şi muşchiul sternocleidomastoidian cu teaca sa;

E. Inferior spaţiul comunică cu regiunea sternocleidomastoidă şi regiunea trigonului carotic.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.329

140. C.M. Cauzele frecvente ale abceselor faringiene sunt:

A. Supuraţii amigdaliene;

B. Accidente de erupţie ale molarilor inferiori;

C. Difuzia din loji vecine;

D. Puncţia septică;

E. Adenite supurate latero-cervicale.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.329

141. C.M. Simptomatologia locală a unui abces (flegmon) al regiunii latero-faringiene este:

A. Edem pre – şi retrosternocleidomastoidian;

B. Trismus;

C. Endobucal o tumefacţie voluminoasă unilaterală a peretelui laterofaringian;

D. Istmul gâtului aproape închis;

E. Sub unghiul mandibulei la palpare se determină infiltraţie sau fluctuenţă.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330

142. C.M. Într-un flegmon latero-faringian tulburările funcţionale sunt marcate de:

A. Masticaţie;

B. Deglutiţie;

C. Fonaţie;

D. Torticolis dureros;

E. Nici una, nici alta.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330

143. C.M. Un abces latero-faringian se incizează:

A. Presternocleidomastoidian;

B. Retrosternocleidomastoidian;

C. Submandibular;

D. Subagulomandibular;

E. Abcesul latero-faringian nu se incizează exobucal.

Т. Робустова Хирургическая стоматология 1990 стр.330

144. C.M. Planşeul bucla ocupă partea cea mai inferioară a regiu

Date: 2016-03-03; view: 1077