Diferite forme postinfarct a anevrismului ventriculului stîng

® A. Anevrism veridic (la formarea căruia participă toate straturile cordului)

® B.Anevrism funcțional (formate de porțiunea viabilă a miocardului cu contractilitate mică, care proemină în sistolă în ventricol)

® C.Anevrism fals (se formează în rezultatul ruperii peretelui miocardic, dar sunt delimitate de sufuziuni pericardiace)

Definiție:

® În clinica după infarct miocardic transmural extinse formează la fiecare a V pacient.

® Incidenţa morfopatologică -8,5 -34%

® Bărbaţi 5-7 ori mai frecvent decât femeile

® Printre pacienţii cu infarct suprtat până la 40 ani – 13% (sunt mai frecvente infarctele transmurale extinse) până la 60% - 5,5%

Perioadele I sistolei și II diastolei anevrismul veridic face contracții paradoxale.

- Acut (săptămâna 1-2 după infract)

- Subacut (timp de 3-8 săptămâni)

- Cronic (peste 8 săptămâni)

Factorii predispozant în formarea API:

® hipertensiunea arterială în faza acută a infarctului miocardic

® neglijarea regimului staţionar

® administrarea corticosteroizilor

® Formarea anevrismelor postinfarctice sunt admisibile în perioade

® infarct acut,

® perioada tardivă - câteva luni.

Anatomia patologică:

® Sunt apreciate 3 forme de anevrisme cardiace

1. difuze (sector ţesut cicatricial miocardic cu trecere lent în ţesut sănătos
2. sacciform (se caracterizează prin prezenta „Gât” prin dilatarea formează cavitate sacciforma
3. disecata (ca rezultat a ruperii endocardului cu formarea în ţesutul miocardului, sub epicard).

În grosimea pereţilor se atesta:

® schimbare inflamatorii – trombendocardita

® schimbări degenerative – calcinoase

® transformări adezive cu pericardul

® Hipertrofie ventriculului stâng

® Schimbări distrofice – degenerative cu fibrile musculare ale miocardului

Hemodinamica

— Transformarea ţesutului normal miocardului în cicatricial afectează mecanismul de contracţie a ventriculului stâng:

— asinergie – achinezie – dischinezie

Factorii preponderenţi ce hemodinamica în API:

— - Micşorarea funcţiei sistolice

— - Alterarea funcţiei diastolice

— - Regurgitaţia mitrală

Clinica

® infarct în anamneza

® acuze –polimorfe – insuficiente cardiaca

® stenocardie 60%

® dereglări de ritm 30%

® ECG

® Veloergometria

® Echocardiografie

® RentghenoKimografie

® Metoda izotopica

® Ventriculografie, coronarografie

Tratament chirurgical

® peste 22% suprafaţa afectat VS

® insuficienta cardiaca I – II-A Strajesco - Vasilenco

® Septoplastica

® Rezecţia anevrismului cu Bay-pass aortocoronarian

Tratamentul chirurgical al icterului mecanic. Pregătirea preopratorie a bolnavilor cu tulburări pronunţate ale homeostazei. Metode de decompresie preoperatorie ale căilor biliare.

Tratamentul chirurgical este strict adaptat etiologie obstructive a icterului. Diverse metode au următoarele obiective:

1. ridicarea obstacolului sau șuntarea lui
2. asigurarea drenajului biliar în tubul digestiv
3. profilaxia recidivei obstrucției CBP

Sunt preferabile metodele neinvazive, cu un traumatism neînsemnat și o rată mică a complicațiilor.

!!La intrebprecedentesuntexpuse met. în depend de tipu de icter.

Preoperatorestenecesar de a restabiliechilibrulhidrosalin, homeostazia Ca (imp pucoagulare), K (imp puactivitateainimii), Na; infuzii cu sol hipo- sauhipertoneîndependență de echilibrulacido-bazic; Coagulograma!!, indicia Alat, Asat, bilirubina, facemdecompresiacăilorbiliare, scădemnivelulbilirubineiserice, apoimergem la intervenție. Decompresia: plasareadrenurilor:

Dupăloculintroduceriidrenuluiîncoledoc, felullui, orientareacapătului intern şialteparticularităţideosebim diverse tipuri de drenaj extern:

1) drenaj tip Halstedt - introducereaunuidrensimplu cu diametru de 2-3 mm prinductulcistic, orientatsprepapilaoddiană;

2) drenajul tip Lane - acelaşi tub, cu aceeaşiorientarenumaicătrecutprinincizialongitudinală a coledoculuimaijos de ductulcistic;

3) drenaj tip Kehr - are forma unui T, ramurascurtă se introduce tot prinincizialongitudinalăîncoledoc, iarramuralungă se exteriorizează;

4) drenaj tip Robson-Vişnevski - un tub cu maimulteorificii se introduce prinincizialongitudinală a coledocului, capătul intern fiindorientatsprehil, iaruneorişiînunul din canalelehepatice;

În multe cazuri (după papilo-sfincterotomie transduodenală, plastia căilor biliare ş.a.) pot fi aplicate drenaje transpapilare:

1) tip Cattell-Champau - drenul în formă de T unul din capetele tubului din interiorul coledocului coboară prin papilă în duoden, pe când celălalt tub se exteriorizează prin incizia coledocului;

2) tip Doliotti - un tub simplu cu multe orificii parietale coboară din coledoc în duoden prin papilă pe când celălalt capăt se exteriorizează;

3) tip Voelker - tubul simplu se introduce în coledoc astfel încât capătul lui cranian să depăşească înspre hil orificiul de coledocotomie, iar extremitatea sa caudală să se exteriorizeze după ce a străbătut papila printr-o incizie punctiformă a peretelui ventral al duodenului;

4) tip Calmers - ca şi Voelker, însă când extremitatea caudală este exteriorizată prin incizia stomacului;

5) tip Bailleys-Smirnov-Eristavi - când capătul caudal este scos transduodenogastronazal;

6) tip du Val - proteză internă cu tub pierdut: tubul se introduce prin coledocotomia supraduodenală; capătul cranial este introdus în hepatic, iar cel distal ajunge în duodenul treiţ sau chiar în jejun. Plaga de la coledocotomie se coase deasupra drenului.

Date: 2016-01-14; view: 1327