FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI

Respiratia este o functie vitala a organismelor vii, reprezentând ansamblul fenomenelor fizice si chimice prin care se asigura schimburile gazoase între organism si mediul înconjurator. Cele mai importante fenomene chimice ale acestui proces sunt absorbtia de oxigen si eliminarea de dioxid de carbon, care la nivel tisular poarta denumirea de respiratie interna, iar la nivelul plamânilor de respiratie externa.

MECANICA RESPIRATIEI

Organul respiratiei este plamânul; patrunderea si iesirea aerului din plamâni, adica inspiratia si respectiv expiratia, fie în conditii de repaus, fie în conditii de efort, modifica diametrele cutiei toracice (diametrul antero-posterior, diametrul transversal si cel longitudinal), modificând în acelasi timp capacitatea plamânului. Aderenta plamânului la cutia toracica se datoreste presiunii negative, (fata de presiunea atmosferica) care exista în cavitatea pleurala (vidul intrapleural) si care în inspiratie este mai mare decât în expiratie. Cavitatile pleurale stânga si dreapta nu comunica si sunt cavitati virtuale în tot cursul vietii, delimitate de foitele viscerala si parietala ale pleurei, între care exista o pelicula fina de lichid pleural ce mentine presiunea intrapleurala negativa. Prin patrunderea aerului se produce pneumotorax, iar prin acumulare de lichid-hidrotorax. înscrierea grafica a miscarilor respiratorii se numeste pneumograma. lnspiratia(cu o durata de aproximativ l s) este un proces activ, cu participarea muschilor inspiratorii (intcrcostali externi), având ca urmare marirea tuturor diametrelor cutiei toracice: diametrele artero-posterior si transversal se maresc datorita rotatiei coastelor, iar diametrul longitudinal se mareste din coborirea muschiului diafragma, acesta fiind considerat principalul muschi inspirator. In cursul inspiratiei fortate, pe lânga muschii inspiratorii mai participa si nuschii inspiratori accesori. In inspiratie are loc cresterea volumului pulmonar, .ealizându-se în alveole o scadere a presiunii ce determina patrunderea aerului pina la nivel alveolar. Diferenta de presiune dintre presiunea atmosferica si presiunea intraalveolara este de 2-3 mm Hg.

Cutia toracica nu se destinde uniform, ca urmare nici expansiunea plamânilor iu va fi uniforma. Expiratia,cu o durata de aproximativ 2 s, urmeaza dupa inspiratie, fara pauza, si care în repaus este un proces pasiv. Revenirea cutiei toracice la forma initiala face ca volumul alveolelor >a se reduca si presiunea în alveole sa creasca devenind superioara presiunii atmosferice cu 2-4 mm Hg. Diferenta între presiunea atmosferica si cea intra-3ulmonara alveolara face ca aerul din interiorul plamânului sa fie expulzat. în expiratia fortata, în efortul fizic, expiratia devine activa prin interventia muschilor cxpiratorii. La sfârsitul expiratiei, când presiunea transpulmonara are valori scazute, un mare numar de bronhiole sunt colabate; în timpul inspiratiei care urmeaza, acestebronhiole se deschid si - pe masura ce presiunea creste - sunt deschise tot mai multe alveole. Epiteliul alveolar este acoperit de un strat discontinuu tensioactiv de lipo-proteine secretat de celulele alveolare, numit surfactantul pulmonar,care asigura stabilitatea formei alveolelor si împiedica filtrarea lichidelor din interstitiu si capilare spre alveole. Surfactantul începe sa se sintetizeze numai dupa nastere, sinteza fiind stimu­lata de glucocorticoizi si tiroxina.

Clasificarea supuratiilor bronhopulmonare- dupa:

sediu

- pulmonare

- bronsice

germeni

- bacteriene( aerobe , anaerobe , mixte)

- alte ( fungi , paraziti )

evolutie

-acute (10% din cazuri )

-cronice(majoritatea cazurilor )

patogeneza

- supuratii bronhogene (de aspiratie )

-supuratii hematogene

-supuratii de contiguitate ( subdiafragmatice )

sputa

-fetida(90% cazuri , data de germeni anaerobi)

-nefetida(in caz de germeni gram pozitivi asociati cu gram negativi)

asociere

-supuratii primitive  apar pe un plaman sanatos.

-secundare  apar pe un plaman deja afectat.

Supuratii pulmonare

-entitati morbide:

cu sau fara empiem pleural

1. primitive

- abcese pulmonare

- pneumonii necrozante

2. secundare (circumscrise sau difuzegangrena gazoasa)

-bronsiectazii

-abcese

3.hematogene (septicemii , embolii septice )

4.de contiguitate ( transdiafragmatice)  chiste ameobiene.

Supuratii cu bacterii anaerobe - surse de infectie:

A.flora autohtona ( gura , faringe , nas)- de la carii , flegmoane , gingivite , otite , mastoidite

B. Infectii anaerobe preexistente :

- focare bucodentare (prezente in 50-70 % din cazuri).

- focare sinusale, otice, mastoidiene cronice.

- abcese periamigdaliene.

- focare abdominale (colon, apendice, peritoneu).

- focare pelvine (la femei).

TABLOURI RADIOCLINICE:

 pneumonia cu anaerobi

 pneumonia cu empiem pleural

 abces pulmonar

 abces pulmonar cu empiem pleural

 pneumonie necrozanta

 pneumonie necrozanta cu empiem pleural

 empiem pleural

Metode complementare de diagnostic:

1. Metode de laborator:
2. Analiza sputei (sumară,biochimică, microscopică pentru depistarea BAAR, bac-teriologică, citologică)
3. Analiza lichidului pleural (sumară, bacteriologică, citologică)
4. Analiza gazelor sanguine şi determinarea echilibrului acido-bazic
5. Probe imunologice
6. Antibioticograma
7. Metode instrumentale:
8. Metode radiologice: a) radioscopia pulmonară, radiografia pulmonară, tomografia pul-monară, tomografia computerizată, bronhografia, pleurografia)
9. Probe intradermale de diagnostic cu alergeni
10. Probe tuberculinice de diagnostic
11. Spirografia, teste funcţionale şi farmacofuncţionale
12. PEF-metria (peak expiratory flow), pneunotahometria
13. Scintigrafia pulmonară
14. Ultrasonografia cutiei toracice
15. Bronhoscopia (cu aspiraţia secretului, obţinerea bioptatului)
16. Toracoscopia
17. Mediastinoscopia
18. Puncţia pleurală de diagnostic
19. Biopsia pulmonară transtoracală
20. Biopsia pleurei
21. Angiografia pulmonară
22. Determinarea presiunii în artera pulmonară (directă sau indirectă)

Date: 2016-01-14; view: 1096