V. Lipsa motivării hotărîrilor judecătoreşti

Analizînd diferite aspecte ce ţin de libertatea de exprimare Curtea stabileşte în linii generale dacă au existat motive relevante şi suficiente pentru a îngrădi libertatea de exprimare a unei persoane. Din acest punct de vedere, lipsa unor motive relevante şi suficiente duce în mod automat la încălcarea art. 10. Totuşi, cînd vorbim despre nemotivarea hotărîrilor mai avem în vedere şi faptul că admiţînd o ingerinţă în libertatea de exprimare, instanţele judecătoreşti nu prezentau nici un motiv în această privinţă.

Astfel, de exemplu, în cauza Kommersant Moldovy c. Moldovei Curtea a menţionat că în replică la argumentele reclamantului instanţa judecătorească a constatat că Articolul 10 din [Convenţie] prevede dreptul la libertatea de exprimare ... (§1), însă exercitarea acestei libertăţi comportă îndatoriri şi responsabilităţi, şi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni legale (§2)”. Instanţa judecătorească nu a indicat care expresie sau frază constituia o ameninţare şi nu a dat anumite detalii suplimentare.

În acest caz, Curtea a considerat că motivele invocate de instanţele judecătoreşti naţionale pentru a justifica ingerinţa nu au fost pertinente şi suficiente, acestea limitîndu-se, în esenţă, la repetarea prevederilor legale aplicabile. În particular, instanţele judecătoreşti nu au indicat care elemente din articolele reclamantului erau problematice şi în ce măsură acestea puneau în primejdie securitatea naţională şi integritatea teritorială a ţării sau defăimau Preşedintele şi ţara. De fapt, instanţele judecătoreşti au evitat unele discuţii privind necesitatea ingerinţei. Acestea s-au limitat doar la examinarea chestiunii dacă articolele puteau fi considerate ca reproduceri cu bună-credinţă a unor declaraţii publice, pentru care reclamantul nu putea fi ţinut responsabil potrivit legislaţiei naţionale în vigoare.

În afară de lipsa motivării, Curtea la fel a criticat şi motivarea defectuoasă generată de examinarea superficială a cazurilor privind defăimarea onoarei şi demnităţii. În Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldovei Curtea a notat că instanţele judecătoreşti naţionale s-au bazat pe un pe fragment dintr-o propoziţie scoasă din context în vederea demonstrării faptului că ingerinţa în drepturile publicaţiei periodice reclamante a fost necesară. În acest sens, Curtea a reiterat că trebuie să se “examineze ingerinţa reclamată în lumina cauzei per ansamblu” (a se vedea, inter alia, Observer şi Guardian c. Marii Britanii, hotărîrea din 26 noiembrie 1991, Seria A nr. 216, § 59).

Motivarea defectuoasă a avut loc şi în cazul omisiunii instanţelor de a analiza argumentele aduse de către publicaţii în apărarea lor. De exemplu, în Flux şi Samson c. Moldovei Curtea a notat că ziarul reclamant a fost amendat pentru că nu a putut să probeze veridicitatea cîtorva declaraţii făcute în ediţia sa din 13 decembrie 2001. Ziarul reclamant a susţinut în faţa instanţelor de judecată naţionale că majoritatea declaraţiilor erau judecăţi de valoare care, în principiu, nu pot fi probate. În recurs, el s-a referit la cîteva fapte suplimentare care, în opinia sa, susţineau judecăţile de valoare făcute. Cu toate acestea, nici o instanţă de judecată naţională nu a răspuns la aceste argumente prin verificarea faptului dacă declaraţiile puteau fi considerate judecăţi de valoare sau prin verificarea veridicităţii faptelor suplimentare la care s-a referit ziarul reclamant.

Date: 2016-01-05; view: 778