Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






VII. Prezumţia de nevinovăţie

În cauza Popovici c. Moldovei, Curtea a reiterat că prezumţia de nevinovăţie este încălcată dacă o persoană oficială, în declaraţia sa în privinţa unei persoane acuzate de o infracţiune penală, îşi expune opinia că aceasta din urmă este vinovată înainte ca vinovăţia ei să fie dovedită în conformitate cu legislaţia.

În speţă, Curtea a remarcat că, chiar presupunînd că numele Micu a fost utilizat pentru denumirea organizaţiei criminale şi nu ca nume al reclamantului, după cum a sugerat Guvernul, rezultatul rămîne că reclamantul a fost considerat vinovat de faptul că este conducătorul unei organizaţii criminale.

 

***

Constituţia Republicii Moldova stabileşte în art. 21 prezumţia de nevinovăţie ca un principiu constituţional.

Codul de procedură penală, de asemenea, stipulează în art. 8 alin. (1) că persoana acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni este prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăţia sa nu-i va fi dovedită în mod legal, într-un proces judiciar.

În cea mai mare parte alin. (1) art. 8 C.pr.pen. rămîne a fi declarativ. În procedura penală nu există remedii procesuale de reparare a erorii în cazul încălării art. 8 C.pr.pen.. O excepţie în astfel de cazuri, posibil, ar fi art. 385 alin. (4), potrivit căruia, dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale drepturilor inculpatului, precum şi s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări, instanţa examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări.

Autorii raportului nu au constatat în practică cazuri în care instanţele judecătoreşti ar fi redus pedeapsa inculpatului ca recompensă pentru încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie.

E de remarcat faptul, că, în multe declaraţii ale persoanelor oficiale în mijloacele de informare în masă, fie în cazul reţinerii unei persoane, fie al investigării penale a unui dosar, sunt utilizate expresii care nu în toate cazurile corespund rigorilor prezumţiei de nevinovăţie.

De fapt, aceasta se observă şi în situaţiile care depăşesc procedura penală, cum ar fi cele din cadrul concurenţei politice, problema dată extinzîndu-se la aspecte de morală şi etică.

 

 

VIII. Imparţialitatea instanţei

 

În cauza Tocono şi Profesorii Prometeişti contra Moldovei, reclamanţii (persoane afiliate unui liceu) s-au plîns, în temeiul articolului 6 al Convenţiei, de încălcarea dreptului lor la judecarea echitabilă de către o instanţă imparţială, susţinînd că judecătorul V.B. nu putea fi imparţial, deoarece fiul său a fost exmatriculat din liceu.



În cazul dat, Curtea a fost gata să prezume că, din punct de vedere subiectiv, judecătorul V.B. nu a fost părtinitor. Totuşi, ea nu a putut să prezume aşa ceva atunci cînd a examinat cauza prin prisma testului obiectiv.

Părţile nu au contestat faptul că, cu trei ani înainte de şedinţa Curţii Supreme de Justiţie, fiul judecătorului V.B. a fost exmatriculat din liceu de către director şi profesorii care fac parte din organizaţiile reclamante şi că judecătorul V.B. a ameninţat administraţia liceului cu răzbunarea. Curtea a considerat că, în mod rezonabil, se poate presupune că judecătorul V.B. ştia despre relaţiile sale anterioare cu liceul. În temeiul articolului 23 al Codului de procedură civilă, el era obligat să informeze părţile despre o posibilă incompatibilitate. Curtea a reamintit că articolul 6 § 1 din Convenţie impune fiecărei instanţe naţionale obligaţia de a verifica dacă, aşa cum este formată, ea reprezintă o „instanţă imparţială”.

 

***

Din acest punct de vedere, legislaţia RM (Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală) prevede obligaţia judecătorului de a se abţine de la examinarea cauzei în caz că există circumstanţe care pun la îndoială (rezonabilă) imparţialitatea acestuia. În acest caz, este vorba de o neglijare a acestei obligaţii din partea unui judecător.

De remarcat că, în martie 2008, Consiliul Superior al Magistraturii, examinînd demersul Procurorului General în privinţa judecătorului V. B., l-a respins ca neîntemeiat.

 


Date: 2016-01-05; view: 855


<== previous page | next page ==>
VI. Echitatea procedurilor penale în instanţa de recurs | X. Neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti din cauza lipsei spaţiului locativ
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.01 sec.)