I Spaţiul limitat în locurile de detenţie

STUDIU

privind analiza complexă a cauzelor legislativ-

Instituţionale de condamnare a Republicii Moldova

de Curtea Europeană a Drepturilor Omului( CoEDO)

Metodologia studiului

Autorii şi-au propus drept scop analizarea cauzelor condamnării Moldovei de către CoEDO, constatarea progresului făcut în înlăturarea acestor cauze şi determinarea acelor paşi care urmează a fi întreprinşi în continuare pentru a evita condamnări similare. Analiza a fost efectuată conform articoloelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Pentru a atinge scopurile propuse, autorii au folosit mai multe metode de cercetare. În primul rînd, au fost analizate hotărîrile de condamnare a Moldovei. Pentru a oferi un cadru fix de cercetare, s-a decis includerea în studiu a tuturor hotărîrilor de condamnare pronunţate pînă la 1 ianuarie 2008. Ţinînd cont de caracterul complex şi, totodată, aparte al cauzei Ilaşcu c. Moldovei, aceasta a fost exclusă deliberat din obiectul studiului.

În afară de analizarea hotărîrilor de condamnare pronunţate de CEDO, colectarea informaţiei necesare a avut loc prin intermediul intervievării diferitor subiecţi sociali care ar fi putut elucida în mod special anumite aspecte (medici, procurori, avocaţi, judecători, reclamanţi etc.). Interviurile urmăreau drept scop atît elucidarea momentelor care au stat la baza unor hotărîri, cît şi pentru a constata schimbările care au avut loc ca urmare a hotărîrilor date.

În afară de aceasta, pentru chestiunile pertinente, a fost efectuat un studiu al legislaţiei şi practicii aplicabile în domeniul de cercetare (de exemplu: practica judiciară, practica medicală).

Ţinînd cont de interesul general pe care îl prezintă hotărîrile CEDO pentru societatea moldovenească, autorii au stăruit să folosească un limbaj care să poată fi înţeles şi de persoanele care nu au studii juridice, iar uneori şi-au permis chiar să menţioneze anumite lucruri care sunt evidente pentru o persoană cu pregătire în domeniu, lucru pentru care ne cerem iertare de la colegii noştri jurişti.

Articolul 3. Interzicerea torturii

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Jurisprudenţa:

Ostrovar c. Moldovei, hotărîrea din 13 septembrie 2005;

Becciev c. Moldovei, hotărîrea din 4 octombrie 2005;

Şerban c. Moldovei, hotărîrea din 4 octombrie 2005;

Corsacov c. Moldovei, hotărîrea din 4 aprilie 2006;

Boicenco c. Moldovei, hotărîrea din 11 iulie 2006;

Holomiov c. Moldovei, hotărîrea din 7 noiembrie 2006;

Pruneanu c. Moldovei, hotărîrea din 16 ianuarie 2007;

Istrati şi alţii c. Moldovei, hotărîrea din 27 martie 2007;

Modîrcă c. Moldovei, hotărîrea din 10 mai 2007;

Ciorap c. Moldovei, hotărîrea din 19 iunie 2007;

Paladi c. Moldovei, hotărîrea din 10 iulie 2007;

Colibaba c. Moldovei, hotărîrea din 23 octombrie 2007;

Stici c. Moldovei, hotărîrea din 23 octombrie 2007;

Stepuleac c. Moldovei, hotărîrea din 6 noiembrie 2007;

Ţurcan c. Moldovei, hotărîrea din 27 noiembrie 2007;

Popovici c. Moldovei, hotărîrea din 27 noiembrie 2007.

I Spaţiul limitat în locurile de detenţie

În cauza Ostrovar c.Moldovei Curtea a constatat că în locul de detenţie a reclamantului erau deţinute mai multe persoane decît permit capacităţile celulei. Nu era posibil de a avea acces întotdeauna la un pat.

În cauza Becciev c. Moldovei s-a constatat că din lipsa spaţiului nu aveau posibilitatea de a face plimbări la aer liber.

În cauza Ciorap c. Moldovei Curtea a constatat că fiecare deţinut din celulă dispunea de mai puţin de 1m² de spaţiu, ceea ce evident este sub minimul acceptabil. Curtea a reamintit că deja supraaglomerarea ridică în sine o chestiune în temeiul art. 3 al Convenţiei, în special cînd ea durează perioade lungi.

În cauza Modîrcă c. Moldovei Curtea a constatat că reclamantul a fost deţinut cu alte trei persoane pe o suprafaţă de 10m². reclamantul trebuie să petreacă 23 ore/zi în condiţii de înghesuire, punînd în risc sănătatea de infectarea cu tuberculoză.

În cauza Ţurcan c. Moldovei s-au stabilit circumstanţe similare cu cele constatate în cauza Modîrcă c. Moldovei.

În cauza Popovici c. Moldovei Curtea a constatat că nu i-ai fost prezentate probe precum că în perioada aprilie-octombrie 2003 condiţiile de detenţie din Izolatorul de detenţie provizorie al MAI au fost altele decît în cauza Becciev c. Moldovei. Descrierea acestora de către reclamant corespunde într-o mare măsură cu cea a Comitetului pentru Prevenirea Torturii(CPT).

În cauza Istrati c. Moldovei Curtea a reconfirmat aspectul foarte ridicat, chiar insuportabil, al ratei populaţiei în Izolatorul de detenţie preventivă al Ministerului Justiţiei în jur de 2m² per deţinut.

***

Problema limitei spaţiului de detenţie a constituit obiectul criticelor Republicii Moldova în rapoartele CPT din 11 şi 21 octombrie 1998, 10 şi 22 iunie 2001, 20-23 septembrie 2004.

În această perioadă, în Republica Moldova nu s-a construit nici un penitenciar nou, cu excepţia unui bloc pentru deţinuţii pe viaţă din Penitenciarul din Rezina şi un bloc la Penitenciarul pentru femei nr. 7 (Rusca).

Populaţia penitenciară din locurile de detenţie preventivă a variat în ultimii ani, simţindu-se o scădere în faza de judecare a cauzei, numărul deţinuţilor rămînînd constant în faza de urmărire penală. Către 01.01.2005, numărul deţinuţilor preventiv aflaţi în faza de urmărire constituia 173, către 01.01.2006 – 142, către 01.01.2007 – 190; în faza de judecare a cauzei în primă instanţă, respectiv, 2005 – 1060, 2006 – 939, 2007 – 543.

În cadrul judecării cauzei în apel: 2005 – 678, 2006 – 404, 2007 – 402, recurs – 2005 – 41, 2006 – 38, 2007 – 29.

Comitetul pentru Prevenirea Torturii, în raportul din 2004, a menţionat că progresele în ce priveşte condiţiile de detenţie în penitenciarul nr. 3 se limitează la nişte reparaţii curente. Reparaţia, renovarea şi întreţinerea celulelor sunt puse în totalitate în sarcina deţinuţilor şi a familiilor lor.

Potrivit art. 326 al Codului de executare, faţă de persoanele aflate în arest preventiv se aplică dispoziţiile legale prevăzute pentru condamnaţi. La rîndul său, art. 244 al Codului de executare stabileşte norma de spaţiu locativ pentru un condamnat nu mai mică de 4m².

Problema detenţiei în izolatoarele de detenţie provizorie ale organelor de urmărire, îndeosebi al poliţiei, este îndeosebi alarmantă. Nici în Codul de executare, şi nici în Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036-XIII din 17.12.1996, Legea cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.1990 (art. 7), Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei nr. 1104-XV din 06.06.2002 nu sunt prevăzute asemenea instituţii. În acest context, se ridică problema constituţionalităţii locurilor respective de detenţie, care, în principiu, există în majoritatea comisariatelor de poliţie. Încăperile în care sunt deţinute persoanele se situează, de regulă, în subsolurile edificiilor comisariatelor de poliţie, păstrate încă din perioada sovietică.

Pe lîngă faptul că în aceste încăperi sunt deţinute persoanele bănuite, iar în multe cazuri şi cele învinuite de comiterea unor infracţiuni, în celulele respective se deţin şi persoanele condamnate la arest contravenţional pe un termen, de regulă, de 10-15 zile.

Nu sunt excluse în viitor condamnări pentru condiţiile de detenţie în timpul executării unui arest contravenţional. Potrivit art. 333 (3) al Codului de executare, executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se asigură de către penitenciare. De facto, pedeapsa închisorii contravenţionale se execută în cadrul izolatoarelor de detenţie provizorie din cadrul comisariatelor de poliţie.

În cercurile juridice, inclusiv în rapoartele CPT, s-a ridicat problema transmiterii izolatoarelor de detenţie provizorie Ministerului Justiţiei. Argumentele adversarilor unei asemenea reforme ţineau de amplasarea localurilor respective şi imposibilitatea separării fizice ale acestora de comisariate. În acelaşi timp, nu s-au luat în consideraţie propunerile ca la prima etapă responsabilii de aceste izolatoare să fie reprezentanţii Ministerului Justiţiei, pentru limitarea accesului în izolatoare a lucrătorilor operativi, a organelor de poliţie, îndeosebi pe timp de noapte. De fapt, din declaraţiile persoanelor intervievate, anume în timpul nopţii se comit actele de maltratare, pornind de la faptul că reprezentanţii poliţiei au acces nelimitat la deţinuţii din aceste izolatoare.

De către autorităţi se vehiculează perspectiva construirii caselor de arest – un obiectiv îndepărtat şi dificil de realizat în condiţiile actuale ale Moldovei. Se creează impresia că menţinerea izolatoarelor în cadrul organelor de urmărire este în interesul acelor subiecţi, care utilizează detenţia propriu-zisă ca mijloc de influenţă fizică şi psihică pentru recunoaşterea, chiar şi falsă, a vinovăţiei în comiterea infracţiunilor, cît şi în interesul acelora care utilizează metode ilegale de obţinere a declaraţiilor.

E de remarcat că, în pofida faptului că întreţinerea izolatoarelor ţine de bugetul MAI, nu s-au putut obţine date, care ar permite să se constatate ce alocaţii financiare sunt acordate izolatoarelor de detenţie provizorie.

Date: 2016-01-05; view: 618