Târgovişte

Pr. Prof. Univ. Dr. Leon Arion

Absolvent:Popovych Artur

Târgovişte

UNIVERSITATEA VALAHIA TARGOVIŞTE

Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Ştiinţele Educaţiei

Specializarea: Teologie Ortodoxă Pastorală

Arhieria Mântuitorului Hristos în Epistola către Evrei şi în textele Sfintei Liturghii

Coordonator ştiinţific:

Pr. Prof. Univ. Dr. Leon Arion

Absolvent:Popovych Artur

Târgovişte

Cuprins

Capitolul I. 1. O origine controversată. 6

1.2. În timpul Reformei 7

I.3. Epistolă sau omilie?. 10

I.4.Destinatarii 11

I.5. Împrejurările scrierii epistolei şi data. 12

I.6.Structura Epistolei 12

I. 7. TEOLOGIA EPISTOLEI. 14

I.7.1.Arhieria lui Hristos. 14

I.7.2.Implicarea în Jertfa lui Hristos. 16

I.7.3. Dialectica celor două Testamente. 19

I.8. Concluzie. 20

CAPITOLUL II. Preoţia Vechiului Testament, Raportată la Preoţia Mântuitorului Hristos. 21

II. 1. Introducere în temă. 21

II. 2. Mesianitatea şi Dumnezeirea Marelui Arhiereu Iisus Hristos. 21

II.2.1. Iisus Hristos - Dumnezeul Care vorbeşte oamenilor 23

II.2.2. Necesitatea Jertfei Fiului Întrupat al lui Dumnezeu. 26

II.2.3. Superioritatea Fiului Întrupat asupra îngerilor 28

II. 2.4. Dumnezeirea Fiului Întrupat 31

II.2.5. Cum este Iisus Hristos superior îngerilor 32

II.3. Hristos şi fraţii Săi din lume. 34

II. 3.1. Introducere noţiunii de ,,Arhiereu’’ 37

II.3.2. Apostolul şi Arhiereul nostru care poate să ierte păcatele. 38

II.3.3. Superioritatea lui Hristos Arhiereul faţă de Moise. 39

II. 3.4. Hristos a fost credincios ca fiu. 41

II. 4. Schimbarea zilei de odihnă. 42

CAPITOLUL III. Superioritatea Arhieriei Mântuitorului Iisus Hristos faţă de cea a Vechiului Testament. 44

III.1. Mântuitorul Hristos, Arhiereu veşnic al Noului Testament 44

III. 1.1. Arhiereul care a străbătut cerurile. 44

III. 2. Aspectul misionar al temei 46

III.3. Iisus Hristos – Arhiereul compătimitor 48

III.4. Consecinţele dogmatice şi morale ale Jertfei Arhiereşti a Mântuitorului Hristos. 49

III. 4.1. Un model de cateheză apostolică. 50

III. 4.2. Făgăduinţele misionice - bazate pe jurământul lui Dumnezeu. 53

III.5. Superioritatea Arhieriei Mântuitorului Iisus Hristos faţă de cea a Vechiului Testament 53

III. 5.1. Iisus Hristos – Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec. 55

III. 5.2. Paralelă între preoţia Vechiului Testament şi Preoţia lui Hristos. 56

Capitolul IV. Mântuitorul Hristos, Arhiereu veşnic al Noului Testament. 59

IV.1. Iisus Hristos – Arhiereul Liturghisitor al Altarului ceresc. 59

IV.2. Hristosul preamărit – mijlocitorul Testamentului Nou. 62

IV. 3. Drum liber către Sfânta Sfintelor din cer. 62

IV.4. Actualitatea Epistolei Către Evrei. Importanţa pentru mântuire a Sfintei Liturghi. 65

IV.5. Concluzii generale asupra activităţii soteriologice a Mântuitorului ca Mare Arhiereu. 66

IV. 6. Jertfa Trupului lui Iisus Hristos ne sfinţeşte odată pentru totdeauna. 67

IV.7. Jertfe personale cu care intrăm în Sfânta Sfintelor, prin Sângele lui Hristos. 70

IV. 8. Pedeapsa pentru nesocotirea Sângelui Testamentului şi batjocorirea Duhului harului 71

IV.9. Importanţa jertfelor personale întru dobândirea celor nădăjduite. 72

IV. 10. Tăria convingătoare a, norului de mărturii’’ întru dobândirea mântuirii 73

IV. 11. Urmarea dobândirii darurilor Jertfei înseamnă viaţă în Hristos. 74

IV. 12. Iisus Hristos ieri şi azi şi în veci este Acelaşi 75

IV.13. Avem altar de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului 76

Încheiere: Texte Liturgice care fac trimitere la Epistola către Evrei 78

Bibliografie. 79

I. 1. O origine controversată

În timpul primelor patru secole, poziţia Epistolei către Evrei, în canonul Noului Testament, a cunoscut destule încercări. Pe această temă trebuie notate sensibile diferenţe între Biserica Răsăriteană şi cea Apuseană. În Biserica de Răsărit, Epistola a fost socotită totdeauna că o scriere paulină. Această tradiţie foarte fermă nu i-a împiedicat totuşi pe unii exigenţi din vechime să constate reale diferenţe, care să separe Epistola către Evrei de celelalte scrieri ale Sfântului Apostol Pavel[1].

Pentru a explica aceste particularităţi, de pildă Clement Alexandrinul prezintă Epistola ca pe o adaptare greacă a unui text compus de Pavel în ebraică. El opinează că se poate descifra aici stilul lui Luca. Puţin mai târziu, Origen punctează încă mai apăsat deosebirea, susţinând “că ideile sunt vrednice de Apostolul Pavel, dar limbajul şi compoziţia sunt ale cuiva care ţinea minte învăţătura Apostolului şi care redactează fidel, dar în maniera personală, învăţătura dascălului său (...). Dar dacă ne-am întreba, totuşi, cine a scris Epistola, trebuie să răspundem că numai Dumnezeu o ştie”[2].

Nerecunoaşterea autorului îi lăsa lui Origen intactă poziţia ambiguă asupra acestui text al Sfintei Scripturi. Alţi comentatori din Răsărit, mai puţin suspicioşi asupra acestei probleme literale, s-au mulţumit să afirme originea paulinaă garantată de tradiţia Bisericilor lor.[3]

În Apus, situaţia se prezintă diferit. Cunoscută încă de la sfârşitul secolului I, întrucât Clement Romanul, în Epistola sa către Biserica din Corint o foloseşte din plin, chiar dacă n-o numeşte, Epistola către Evrei n-a fost acceptată fără reţineri. Îndoielile privitoare la autenticitatea paulină au provocat ezitări asupra valorii ei de scriere inspirată. Folosirea acesteia de către diferite secte creştine a contribuit, de asemenea, la manipularea suspiciunilor.[4] De exemplu, cap. 7 era folosit pentru a sprijini curioasele speculaţii ale unor apocrife asupra lui Melchisedec; rigoriştii se bazau pe Evrei 6, 4-6 şi 10-26, pentru a refuza iertarea creştinilor care apostaziaseră în timpul persecuţiilor; arienii scoteau argument din 3-2 pentru a susţine că Logosul era o creatură inferioară Tatălui. După mărturia lui Filastru de Brescia, toate acestea au făcut ca la sfârşitul secolului IV, Epistola să nu mai fie citită în Biserici[5]. Fericitul Ieronim constata, la rândul său, că creştinii din Roma nu atribuiau Epistola către Evrei Sfântului Pavel; dar nu acorda problemei autorului decât o importanţă secundară. Tradiţia Bisericii Răsăritene, care din totdeauna a atestat că această scriere a făcut parte din Scriptura inspirată, constituie în ochii lui o garanţie decisivă. Aceeaşi opinie a avut-o şi Fericitul Augustin. Listele “Canonului Scripturii”, stabilite la finele secolului IV, au risipit ezitările privitoare la Epistola către Evrei, favorizând o tendinţă pozitivă de a afirma autenticitatea paulină a scrierii. În Evul Mediu, “Glossa Ordinares” adopta o poziţie asemănătoare cu cea a lui Clemet Alexandrinul: Evrei este o scriere a lui Pavel, fiind tradusă de către Luca după moartea Apostulului[6].

Date: 2015-12-24; view: 433