Calculul tipurilor de stocuri.

Stocurilor tehnologice se găsesc la locurile de muncă în procesul de prelucrare, asamblare și control, și se determină conform formulei:

=14*1=14

unde: Z_teh – stocul tehnologic pe linie, bucăți;

N_lmi – numărul de locuri de muncă la o operație;

n_pp – numărul pieselor prelucrate concomitent pe fiecare loc de muncă.

Stocul de transportare se determină în dependență de tipul transportului utilizat.

La transmiterea pieselor bucată cu bucată, stocul de transportare v-a fi egal cu numărul de operații fără una:

=14-1=13

Stocul de siguranță se determină orientativ în mărime de 5 – 10% de la numărul pieselor prelucrate în parcurs de un schimb și se determină dupa formula:

=109*0.1=10.9

Stocurile de siguranță se formează pentru operațiile care prezintă un pericol în operația rebutului.

Stocul total reprezintă suma stocului tehnologic, de siguranță și transportare:

=14+10.9+13=37.9

1.6 Organizarea dotării locurilor de muncă de instrumente și calculul necesarului în scule.

În toate întreprinderile pentru a funcționa normal procesul de producție, uzina necesită asigurarea locului de muncă cu scule așchietoare. Norma de consum de scule se determină în mod diferit, în funcție de tipul de sculă utilizată în procesul de producție.

Pentru sculele așchietoare norma de consum se determină după următoarea formulă:

=

=

=

=

=

=

unde: t_mi – timpul mechanic de prelucrare pe unitate de produs;

i – timpul de sculă;

T_muz – timpul mecanic până la uzura completă a sculelor așchietoare, care se poate determina astfel:

=(38+1)*1*(1-0,6)=39*1*0,4=15,6

=(42+1)*1*(1-0,6)=43*1*0,4=17,2

=(62+1)*1*(1-0,6)=63*1*0,4=25,2

=(84+1)*1*(1-0,6)=85*1*0,4=34

=(75+1)*0,5*(1-0,6)=76*0,5*0,4=15,2

=(50+1)*0,5*(1-0,6)=51*0,5*0,4=10,2

unde: N_r – numărul de reascuțire ale sculei așchietoare după prima utilizare;

t – timpul de utilizare ale sculei așchietoare în 2 reascuțiri;

k – coeficient de pierderi în utilizarea timpului de lucru al sculei așchietoare datorită calității și modului de exploatare a ei, k=0,6.

Numărul de reascuțiri ale sculei așchietoare se calculează astfel:

=

=

=

=

= =75

=

unde: L – lungimea părții așchietoare a sculei, mm;

l – grosimea stratului așchietor care se îndepărtează la o reascuțire.

Astfel calculăm:

=

=

=

=

=

=

Numărul de măsurări până la uzura completă a instrumentului de măsurat se determină după relația:

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(subler KE 8511-

8003)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(subler ST-II-250-0,05 GOST 166-80)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(subler de adincime SG-160 GOST 162-80)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(nutromer HU 18-50 GOST 868-82)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(Subler BS 8511-4018)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(micrometru MK 150-1 GOST 6507-78)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(nutromer HU 50-100 GOST 868-82)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(subler 8700-4031)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(micometru MK 125-I GOST 6507-78)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(sablon KE 8150-4111)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru tanpon 8133-1104-58,2H9 GOST 14812-69)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru tanpon 8133-1154-58,2H9 GOST 14813-69)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru tanpon 8133-0956-41,7 GOST 14810-69)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(nutromer HU18-50 GOST 868-82)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(subler ST-I-125 GOST 166-80)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru potcoava 8133-0916-6,8H13 GOST 14810-69)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(subler KE 8511-4005)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru potcoava 8221-30367H GOST 17758-72)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru potcoava 8221-3044 7H GOST 17758-72)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru potcoava 8133-8018)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru potcoava KE8033-8019)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(8133-0956 H8 GOST 14810-69)

=(10+1)*1000*0,1*(1-0,05)=1045(calibru potcoava 8133-0202h6 GOST 18363-73)

unde: N_r – numărul posibil de reparații ale instrumentului de măsurat;

N_mm – numărul de măsurări ca poate fi efectuat pe un micron de uzură;

T_uz – toleranța la uzură a instrumentului de măsurat;

k – coeficient de perderi în folosirea timpului de lucru al instrumentului de măsurat.

Rezultatele se trec în următorul tabel.

1.7 Organizarea rațională a locurilor de muncă. Calculul suprafeței de producție și construirea planului sectorului.

Locul de muncă este cel mai mic compartiment productiv, înzestrat cu utilaje, SDV-le necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de producție. Nivelul înzestrării locului de muncă cu cele necesare influențează în mare măsură calitatea produselor, productivitatea muncii etc.

Un element al locului de muncă este spațiul de lucru și înzestrarea tehnică a acestuia. Utilizarea locului de muncă se face în funcție de sarcinile fixate pentru acesta și de forma de divizare a muncii adoptată de întreprinzător. Utilajul și instalațiile urmează tehnologia producției și specializarea locului de muncă.

Pentru asigurarea productivității muncii sporite, la locul de muncă trebuie să existe nu numai mijloacele necesare pentru executarea lucrărilor respective, ci și diferite instrucțiuni de folosire a acestora. La producția în serie mică unde la fiecare loc de muncă se execută lucrări variate, se stabilesc numai reguli generale privind îngrijirea locului de muncă, menținerea ordinii și curățeniei.

Pentru păstrarea diferitor mijloace auxiliare, care nu sunt folosite în permanență, sunt necesare dulapuri, miese etc.

Amenajarea spațiului de lucru trebuie să asigure efectuarea muncii cu economie de mișcări, astfel încât muncitorul să poată manipula obiectul supus prelucrării cu un efort și un consum de timp cât mai redus.

Economisirea mijloacelor și a suprafețelor de producție se face prin amplasarea rațională a mijloacelor de muncă cu care este înzestrat locul de muncă, prin așezarea cât mai aproape de muncitor a tuturor aparatelor de comandă, a sculelor și materialelor.

Componența cea mai importantă a locului de muncă este omul. Poziția muncitorului trebuie să fie optimă, ea influențează mărimea câmpului vizual, viteza și precizia mișcărilor, efortul și capacitatea de muncă a muncitorului.

Un alt element al locului de muncă este iluminarea și asigurarea cosespunzătoare a acestuia cu scule necesare. Analizând organizarea locului de muncă a muncitorilor de bază pentru varianta procesului tehnologic proiectat e necesar de menționat că vom avea un loc de muncă specific. La baza conceptului vom utiliza principiile organizării științifice a muncitorilor cu scopul de a exclude supraîncărcarea muncitorilor, perioada de înbolnăvire sau traumatizme precum și posibilitatea creării condițiilor de muncă optime în scopul atingerii producțivității maxime cu minime cheltuieli.

Conform recomandărilor organizării științifice a locului de muncă este precisă greutatea maximă pe care o poate ridica muncitorul în mod fizic (10 – 30 kg). La fiecare muncitor de bază trebuie să revină 4,5 m² din suprafața de producere și circa 1,5 m² din volum clădirii.

Mai jos se prezintă schema locului de muncă pentru muncitorul de bază ce deservește mașina unealtă ,,X”.

Ținând cont de cele menționate mai sus proiectăm sectorul.

Suprafața totală de producție a secției de prelucrare mecanică se determină după relația:

16K20F3C5 =5,74+5,74+17,22=28,7m²

16K20T1 =3,34+3,34+10,02=16,7m²

6M12P =4,67+12,5+25,05=41,69m²

2A125 =0,8+2,4+4,8=8m²

3B151 =6,51+6,51+19,53=32,55m²

unde: S_s – suprafața static;

S_g – suprafața de gravitație;

S_e – suprafața de evoluție.

Suprafața statică (S_s) – suprafața pe care se așează efectiv utilajul, se determină în funcție de dimenciunile acestuia

16K20F3C5 Ss=a*b=3,36*1,71=5,74m²

16K20T1 Ss=a*b =2,78*1,2=3,34m²

6M12P Ss=a*b =2,39*1,74=4,17m²

2A125 Ss=a*b =0,98*0,82=0,80m²

3B15 Ss=a*b =3,1*2,1=6,51m²

Suprafața de gravitație (Sg) – suprafața necasară pentru servirea de către muncitor a locului de muncă, sau pentru depozitarea materialelor:

16K20F3C5 =5,74*1=5,74m²

16K20T1 =3,34*1=3,34m²

6M12P =4,17*3=12,51m²

2A125 =0,8*3=2,4m²

3B15 =6,51*1=6,51m²

unde: n – numărul de locuri din care poate fi deservit utilajul.

Suprafața de evoluție (S_e) – suprafața necesară pentru deplasarea personalului prin secție pentru efectuarea diferitor transporturi:

16K20F3C5 =(5,74+5,74)*1,5=17,22m²

16K20T1 =(3,34+3,34)*1,5=10,02m²

6M12P =(4,17+12,51)*1,5=25,02m²

2A125 =(0,8+2,4)*1,5=4,8m²

3B15 =(6,51+6,51)*,5=19,53m²

unde: k – coeficient de suprafață (k=0,3…3).

În final determinăm suprafața totală de producție a atelierului, după formula:

=28,7*1=28,7m²

=16,7*1=16,7m²

=41,69*1=41,69m²

=8*1=8m²

=32,55*1=32,55m²

STS=28,7+16,7+41,69+8+32,55=127,64m²

2. Calculul costului de producție.

Pentru a determina costul de producție a piesei se va determina valoarea materialelor de bază, valoarea retribuirii muncii personalului de bază și valoarea consumurilor indirecte de producere.

Date: 2016-04-22; view: 568