I. Grup de afecţiuni sînt cele ale ţesuturilor dure ale dinţilor.

AFECŢIUNILE SISTEMULUI DENTO-MAXILAR ŞI ALE ORGANELOR CAVITĂŢII BUCALE

Afecţiunile sistemului dento-maxilar şi ale organelor cavităţii bucale din punct de vedere etio-patogenetic şi clinico-morfologic sunt diverse şi relativ numeroase.

I. Grup de afecţiuni sînt cele ale ţesuturilor dure ale dinţilor.

Caria dentară –constă îndemineralizarea treptată şi distrucţia proteolitică progresivă a componentelor dure ale dinţilor cu formarea cavitaţii carioase.

Caria este cea mai frecventă afecţiune dentară. Ea este răspîndită neuniform geografic, se întîlneşte la orice vîrstă, ceva mai frecvent la copii. Se afectează mai frecvent dinţii maxilarului superior, molarii, premolarii.

Etiopatogenia: Maladia are origine polietiologică. Însă o importanţă mai mare revine factorilor chimici şi microbieni. La fermentarea bacteriană a carbohidraţilor din glucidele alimentare se capătă acid lactic. În continuare aciduldizolvă cuticula smalţului şi deschide calea de răspîndire a microbilor în canaliculele dentinei. Pătrunderea bacteriilor în dentină duce la demineralizarea, ramolirea şi distrucţia ei. Acest proces evoluează mai rapid în condiţii de hiposecreţie salivară şi insuficienţă de parotină.

Printre factorii locali importanţă majoră are tartrul dentar şi placa bacteriană dentară, care constă din mucus, leucocite, resturi de alimente, microbi, epiteliu descvamat etc. Mucina de aici are efect cariogen.

Factorii generali care contribuie la dezvoltarea cariei dentare sînt:

1. Predispoziţia ereditară.

2. Vîrsta (perioada erupţiei dinţilor permanenţi, perioada de pubertate).

3. Dereglări de metabolism.

4. Nivelul de mineralizare a smalţului.

5. Carenţa de vitamine şi microelemente (îndeosebi fluorul).

Morfopatologia: Clinico-morfologic deosebim 4 stadii în evoluţia cariei dentare:

1). Caria simplă a smalţului (stadiul de maculă).

2). Caria superficială a smalţului (afectarea se produce la nivelul joncţiunii smalţ - dentină).

3). Caria dentinei(numită carie medie).

4). Caria profundă (formarea cavităţii carioase în dentina rămolită).

Caracteristica pe scurt a acestor stadii:

1) Stadiul de maculăse caracterizează prin apariţia unei pete albicioase opace care aminteşte creta. Macula se poate pigmenta – de la culoare gălbuie (în caz de evoluţie acută), pînă la culoare brună-întunecată (în evoluţie cronică). Aici se produce demineralizarea superficială a smalţului.

Procesul poate staţiona, se produce remineralizarea zonei afectate, ea devine bine conturată.

2) Caria superficială– se caracterizează prin demineralizarea continuă a smalţului pînă la joncţiunea smalţ-dentină. Sectorul afectat devine rugos, pigmentat. Microscopic se determină aici focare de necroză şi colonii de microbi.

3) Caria medie sau caria dentinei–procesul se extinde în dentină cu ramolirea ei. Aici un rol important îl au microbii. Se formează cavitatea carioasă care are formă conică cu baza către suprafaţă, iar vîrful orientat spre pulpă. Histologic în peretele cavităţii formate deosebim 3 zone:

a) Zona dentinei ramolite (prezintă o masă omogenă, necrotizată),

b)Stratul de dentină transparentă demineralizată,

c)Zona dentinei secundare de substituţie (e un proces de regenerare reparatorie).

4) Caria profundă – se caracterizează prin progresarea procesului cu formarea unei cavităţi carioase adânci. Între cavitate şi pulpă rămîne un strat subţire, care se poate prăbuşi. În acest caz putem vorbi de carie penetrantă.

La copii deosebim şi unele particularităţi ale cariei dentare:

1. Caria circulară (distrucţie rapidă masivă în regiunea coletului).

2.Caria sub smalţ.

3.Caria laterală.

4.Caria retrogradă (cu debut dinspre pulpă).

5.Caria staţionară (e lezat numai smalţul).

6.Caria de cement (se întîlneşte rar, în periodontită cronică, în traume).

Complicaţiile cariei dentare:

Locale: - Pulpita,

- Abces al ţesuturilor moi,

- Flegmonul planşeului bucal,

- Osteomielita.

Generale: - Sepsis cronic,

- Glomerulonefrită,

- Reumatism,

- Reacţii alergice,

- Artrite, vasculite. (Aceste complicaţii în mare parte sînt condiţionate de sensibilizarea organismului).

Date: 2016-03-03; view: 565