Complexul arheologic Orheiul Vechi

Atotcunoscutul complex natural, arheologic şi turistic – Orheiul Vechi este situat în albia pitorească a rîului Răut (care curge de-a lungul întregului raion Orhei), pe teritoriul din apropierea satelor Trebujeni şi Butuceni, unde rîul trece printre şirurile de toltre şi are numeroase meandre, schimbîndu-şi direcţia în cele mai neaşteptate moduri. Se află nu prea departe de Chișinău, aproximativ la 43-45 km depărtare, ceea e un stimul în plus pentru organizarea numeroaselor excursii prin aceste locuri.

Pe teritoriul complexului se află două muzee, o mănăstire în stîncă deschisă pentru vizitatori, dar şi cîteva hoteluri particulare, care se află în satele Butuceni şi Trebujeni.

Este un monument de arhitectură de tip orăşenesc, unde s-au păstrat multe construcţii, care prezintă un interes mare pentru istorici, arheologi, arhitecţi, dar şi turişti.Istoria Orheiului cuprinde trei perioade. Prima – perioada care a precedat Hoarda de Aur (sfîrşitul secolului al XIII-lea – prima jumătate a secolului al XIV-lea.). Orheiul în această perioadă Orheiul era apărat de un perete din buşteni cu turnuri de pază. După cotropirea oraşului în anii '40 ai secolului al XIV-lea de către tătari a început perioada Hoardei de Aur, pe parcursul căreia întreaga construcţie se ducea sub conducerea meşterilor din orient. În aceşti ani Orheiul, care a primit denumirea Shehr al-Jadid − are înfăţişarea unui oraş oriental, în centrul său sînt construite două caravan-seraiuri, moschee, în partea de est − băi publice şi alte facilităţi.

Pînă în zilele noastre s-a păstrat fundamentul şi o parte din peretele unei băi, care era utilată cu calorifere şi cu încălzirea podelelor, cu ventilaţie, apa ajungea aici prin ţevi de lut. Rămăşiţele de interior vorbesc sînt dovezi incontestabile ale interiorului de lux de altă dată a băii.

La sfîrşitul anilor 60 ai secolului al XIV-lea oraşul Shehr al-Jadid a încetat să mai existe. Aproape jumătate de secol a zăcut în ruine şi doar aproximativ în anii '20 ai secolului al XV-lea pe locul acesteia a apărut o localitate moldovenească – astfel a început cea de-a treia perioadă a istoriei Orheiului.

În a doua jumătate a secolului al XV-lea au devenit mai frecvente incursiunile tătarilor asupra Statului Moldovenesc, fapt care a demonstrat o dată în plus cît de necesar este să fie întărite graniţele de est ale oraşului. Această sarcină era mai uşoară, dat fiind faptul, că condiţiile topografice erau avantajoase: localitatea era înconjurată din trei părţi de malurile abrupte ale rîului. Cetatea inaccesibilă în mod natural din cele trei părţi, la est era întărită cu două rînduri de construcţii din pămînt şi buşteni de lemn în două rînduri. Pe flancul stîng în faţa şanţului ţi valului s-a înălţat un palat din piatră, împrejmuit cu un zid rezistent cu turnuri.

Începînd cu anii '70 ai secolului al XV-lea Orheiul devine unul dintre cele mai importante centre de apărare naţională, suprafaţa sa constituie mai mult de 70 de hectare. În această perioadă au fost construite biserici, o mulţime de clădiri şi ateliere. Astăzi în locul unde este oraşul vechi pot fi văzute rămăşiţe ale zidurilor de lemn ale cetăţii, şanţurile şi valurile de apărare, bisericile, camerele, care în perioada moldovenească erau întrebuinţate ca locuinţe. Stilul de construcţie al cetăţii, ridicată în anii de domnie ai lui Ştefan cel Mare, erau tipice pentru arhitectura construcţiilor de fortificaţie moldoveneşti din această perioadă. Cetatea avea forma unui patrulater cu turnuri deasupra porţii şi prin colţuri, înăuntru se afla palatul pîrcălabului Gangur.

Pe stîncile din albia Răutului erau săpate o mulţime de peşteri, multe dintre care sînt foarte vechi şi au aproximativ 2 mii de ani. Trecutul acestor peşteri este învăluit de legende, în care faptele istorice se împletesc cu talentul artistic al povestitorilor. Astfel într-una din legende se spune, că cîndva în fruntea Orheiului Vechi pîrcălabul Gangur. El era bătrîn şi putred de bogat. Toate beciurile palatului sau erau pline de aur şi chiar careta era făcută din aur curat, iar roţile din argint. Şi ţinea el careta asta într-o încăpere cu porţi de fier şi ieşea cu ea în oraş odată pe an la Paşti. Careta putea fi urnită din loc doar de 40 de cai, aşa era ea de grea. Gangurul era mai bogat chiar decît Ştefan cel Mare, Domnitorul său, care îi cerea des ajutorul. A aflat însă sultanul de bogăţiile pîrcălabului, şi-a strîns oastea şi a pornit cu oaste cu tot spre Orhei.

Au cucerit turcii oraşul, s-au apropiat de palatul lui Voievodei Gangur, iar pe el ia-l de unde nu-i. S-a încuiat pîrcălabul cu toate bogăţiile sale în mănăstirea din stîncă. Atunci Sultanul a dat ordin să ardă oraşul da să-l scoată cu orice preţ pe Gangur din mănăstire. Printre oamenii de la mănăstire era şi stareţul Paisie, care fiind meschin şi lacom şi-a pierdut capul la vederea aurului. Şi a început să chibzuiască, cam cum ar putea avea măcar o parte din aceste bogăţii enorme.

Odată într-o noapte întunecoasă s-a dus el cică după apă, dar de fapt s-a dus în taină la sultan. În aceeaşi noapte prin trecerea subterană au intrat în mănăstire şi au nimicit întreaga oaste a lui Gangur. Şi-a primit Paisie aurul său, a luat o luntre ca să plece departe de aceste locuri, dar apele Răutului s-au învolburat, s-au agitat pe neaşteptate şi au înghiţit şi luntre, şi aurul, şi omul. O parte din bunurile pîrcălabului, turcii le-au luat cu ei, o parte au zidit-o în peşterile subterane, inclusiv şi careta de aur, cu gîndul să se întoarcă să le ia pe urmă. Astfel, nu cunoaşte nimeni, a existat sau nu scoasă din ţară această bogăţie sau se află pînă în prezent undeva prin ascunzişurile subterane.

Acesta este un loc îndrăgit de numeroşi turişti, dar şi de alpinişti, care au o stîncă preferată deasupra satului Butuceni şi care îşi fac aici antrenamentele, întrecerile, întrunirile. În mod regulat la Orheiul Vechi îşi dau întîlnire amatorii practicilor transcendentale, care consideră, ca anume aici există un centru energetic deosebit.

Şi într-adevăr, fiecare, dintre acei care a vizitat aceste locuri, are o stare de spirit specială şi se pătrunde pe deplin de farmecul acestor locuri. Amatorii călătoriilor pedestre se pot bucura de plimbarea de-a lungul Răutului, prin albia rîului foarte pitorească între satele Trebujeni şi Furceni, una dintre aceste călătorii am descris-o aici. Pe un teren de pe acest traseu se organizează anual festivaluri muzicale tradiţionale.Aşa dar acest loc într-adevăr miraculos va fi pe placul atît a amatorilor de monumente istorice, cît şi a acelora care preferă doar peisajele naturii.

3.4 Agro-pensiunea „Casa de sub Stâncă”

Agro-pensiunea “Casa de sub Stâncă” se află în satul Trebujeni (Orheiul Vechi) la 50 km depărtare de Chişinău.

Agro-pensiunea este a 11-a casă de la începutul comunei, situată chiar sub stâncă ceea ce trezeşte şi mai mult interesul vizitatorilor. Ea oferă posibilitatea turiştilor din străinătate cît şi celor din ţară să petreacă un sejur de neuitat într-o ambianţă rustică cu bucate tradiţionale şi multă voie bună.

Aici turiştii au unica posibilitate de a descoperi farmecul vieţii de la ţară cu datini, tradiţii şi obiceiuri populare.

Este o gospodărie ce dispune de un potenţial turistic dezvoltat constând din:

v casă separată pentru cazare şi masă pentru turişti(turiştii pot servi masa atât în sufragerie cît si la una dintre cele două terase);

v dormitoare a câte doua locuri fiecare;

v 1 sufragerie; 1 salon ; bucătărie; grup sanitar(WC, lavabo, cabina de duş),

v 2 Beciuri, 2 Terase de vară (una alipită casei , a doua, amenajată în stil naţional, situată în faţa grădinei);

v casă separată;

v Un garaj;

v Un automobil;

- grădină cu pomi şi flori în faţa casei şi una situată pe malul râului Răut;

La poarta gospodăriei se află o fântână cu apă de izvor clasificată ca cea mai bună din sat.

Alimentarea oaspeţilor se face în baza bucătăriei tradiţionale moldoveneşti specifice zonei – zeamă de pui cu tăiţei, sarmale, plăcinte, mămăligă brânză şi smântână, friptură din carne de porc, salate din legume şi desigur oaspeţii pot savura deliciul vinurilor moldoveneşti.

Tot aici turiştii ar putea face cunoştinţă cu câteva obiceiuri locale precum ar fi:

- Împletitul în pănuşă

- Culptura în lemn

- Încondeierea ouălor

- Croşetatul

- Asistare la un spectacol folcloric cu dansuri şi muzică populară

- Plimbări cu căruţa trasă de cai

- Plimbări cu barca pe râu

- Vizitare împrejurimile satului

- Pescuitul

- Participare la activităţile casnice din gospodărie

Capitolul 4. Avantajele şi deficienţele dezvoltării produsului turistic în localitatea rurală.

Mediul rural cu comunitățile sale, cultura și tradițiile populare, agricultura sunt principalele elemente pentru dezvoltarea turismului rural. În Republica Moldova, raionul Orhei, această formă de turism poate aduce venituri directe pentru comunitățile rurale, unde populația câștigă mai puțin decât media în locuri de muncă deschise și să aducă venituri suplimentare pentru fermieri.

Satenii pot oferi servicii de cazare in fermele proprii.

În dezvoltarea turismului rural regiunii Orhei sunt avantajele și dezavantajele.

În Republica Moldova raionul Orhei, există mulți factori favorabili în comparație cu alte țări.

Avantaje ale dezvoltării turismului rural in raionul Orhei:

· peisaje frumose: cele bogate și diverse (Parcul din Ivancea, complexul “Orheiul Vechi”, etc);

· Fondul cultural și istoric (Mănăstirea Curchi, Casa-muzeul Alexandru Donici, etc.);

· Ospitalitate și tradiții ( Casa de sub Stâncă, Casa Verde, etc.);

· Resurse naturale bogate şi diverse, inclusiv suprafeţe ;

mari de păduri şi lacuri;

· . Existenţa unor monumente istorice, potenţiale obiective turistice;

· Existenţa unei reţele muzeale.

Putem de asemenea nota de factori adverși care frână dezvoltarea turismului rural în raionul Orhei.

Factori de risc:

· Lipsa de echipamente tehnice necesare pentru dezvoltarea turismului rural;

· Lipsa de investiții în infrastructura de turism;

· Numărul redus al structurilor de cazare în mediul rural, precum şi lipsa unui cadru legislativ ce ar reglementa dezvoltarea acestora.

· Indiferenţa, uneori vădită, a comunităţilor locale faţă de degradarea patrimoniului rural.

· Starea nesatisfăcătoare a căilor de acces spre obiectivele turistice amplasate în localităţile rurale.

· Absenţa unor rute rurale trasate (itinerare pentru automobilişti, ciclişti, drumeţi etc.).

· Lipsa informaţiei despre diferite evenimente culturale din mediul rural (hramul satului, sărbători tradiţionale, festivaluri etc.)

Un element esențial în dezvoltarea turismului rural este o definiție solidă a conceptului de identificare avantajele și dezavantajele turismului rural precum și crearea modurilor de soluționarea acestor dezavantaje.

Capitolul 5.Plan de acţiuni privind valorificarea resurselor turistice din raionul Orhei

Satele care au un rol turistic reprezint ceva similar cu întreprinderi comerciale sau agenți economici, activitatea căruia aduce profitul.

Pentru ca satul ar fi considerat un obiect turistic, el trebuie să îndeplinească anumite cerințe, să fie un sat moldovenesc reprezentativ, să fie perceput ca o "carte de vizita" a Republicii Moldova.

Cerințe minime necesare pentru ca satul ar putea fi introdus în traseu turistic și numit satul turistic:

1. Potențial turistic special.

2. Disponibilitatea drumurilor de acces pe parcursul anului.

3. Lumină electrică, furnizarea de apă curată și sisteme de canalizare.

4. Prezența de oficiul poștal și a comunicațiilor telefonice.

5. Cazari (moteluri, apartamente, camping, agro-paesiuni).

6. Intreprinderi de alimentatie, care sunt deplasate lîngă cazari.

7. Îngrijire medicală în caz de necesitate, medic sau asistent specialist în cazul în care nu există nici un spital.

8. Postul / centru de informare turistică trebuie să se afle în centrul zonei.

9. Panouri cu destinații turistice trebuie să se afle în zona centrală, pentru a simplifica călătoriile de turisti, fără ghiduri.

10.Posibilitatea a organiza forme de divertisment și petrecerea timpul liber individual sau în grup: pescuit, vânătoare, colectarea diferitelor plante, fructe de padure, vizitare searelor de folclor.

11. Vanzarea elemente pentru produse alimentare, legume, fructe, produse de turism sportiv.

10. Posibilitatea de a avea o anumită formă de timp de recreere și divertisment singur sau în grup: pescuit, vânătoare, colectarea diferitelor plante, fructe de padure, vizitarea serilor de folclor.

11. Intreprinderi de comerț alimentar și echipament sportiv.

Primele șase criterii sunt necesare, acestea pot fi puse în aplicare treptată, pe o perioadă de 2 la 3 ani, pe baza programelor emise de autoritățile locale, cu sprijinul consiliului raional, de stat, precum și alte organizații locale și internaționale.

Procesul de promovare a turismului rural presupune revizuirea și coordonarea tuturor cerinţe preliminare, în conformitate cu dezvoltarea unui program integrat de strategii reale din Republica Moldova.

Principalele criterii de aprobare a satelor turistice sunt : criteriul de valorea etno-folclorică ,criteriul de valorea turistică, existență și calitatea structurilor de cazare, criteriul valorii ecologice, criteriul de echipament tehnic, criteriul de localizare geografică, criteriile de accesibilitate.

Criteriul de valoare etno-folclorică.

Acest criteriu reprezintă tradițiile etnografice (meșteșuguri, ținută națională, muzică populară, literatura, etc), activități tradiționale rurale, care nu s-au schimbat în decursul timpului, arhitectura (case, biserici, monastire etc) evenimente folclorice, tipice pentru raionul Orhei, muzee, și multe altele. Toate aceste elemente și fenomene etno-folclorice sunt proprietatea specifică, care oferă recunoaștere raionului rural.

Criteriul de valoarea turistică.

Valoarea turistică reprezintă astfel de elemente din mediul înconjurător, cum ar fi: peisaj, resurse de ape, precum și altele (de pescuit, flora si fauna), socio-ecologice, culturale, istorice, care permit conducere de varietate de programe rural-turistice (culturale, istorice). Volumul, varietatea și valoarea resurselor regiunii Orhei determină valoarea funcției turismului în zonele rurale ale regiunii.

Criteriul pentru prezența și calitatea structurilor de cazare și de alimentație în zonele rurale.

Acest criteriu presupune întreprinderi de cazare și alimentașie turistică (agricole, pensiunea turistică, pensiunea agro-turistică , vile, hoteluri rurale), în ceea ce privește standardul de confort, precum și de îngrijire a sănătății.

Criterii de calitate a mediului. În conformitate cu acest criteriu înseamnă calitate a naturii în mediul rural, precum și elemente conexe naturale (surse, conflicte între dezvoltarea zonei și economia de turism și mediu), dar, de asemenea, între turismul rural și mediul înconjurător. Aspect din țară (urbanizarea, puritate, arhitectura de identitate), participă și contribuie la calitatea mediului.

Criteriul de echipament tehnic.

Echipament tehnic (apă, canalizare, drumuri, centre comerciale, wc-uri), este un criteriu important pentru posibilitatea de a introduce raionul rural în traseu turistic. Locuri de divertisment pot fi incluse în acest criteriu, dar lucrul acesta nu este considerat obligatoriu.

Criteriul de disponibilitate generală.

Nivelul de accesibilitate la locul raionului rural, iar în cadrul acesteia, la structurile turistice joace un rol important. În acest caz, putem spune de drumuri modernizate și asfaltate, dar și de proximitatea drumurilor de importanță națională, autostrăzi și căi ferate.

Date: 2016-01-14; view: 1090