CATEGORIES:
BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism
El trece falnic prin lumeÎn haine ţesute de zei, Şi gloria cântă-al său nume, Slăvit fie veşnic Orhei! Cuvinte şi muzică: Vasile Bajan
Suprafaţa totală a raionului Orhei, constituie 122831 hectare, ori 122,83 km2.Terenurile arabile constituie 58 223 ha,păduri - 24 677 ha,imaşuri - 13 570 ha, terenuri ocupate cu apă - 3 412 ha. Populaţia Componenţa populaţiei raionului populaţia -116,3 mii persoane inclusiv: urbană - 25,7 mii persoane rurală - 90,6 mii persoane inclusiv: populaţia economic activă - 74,2 mii persoane
populaţia ocupată în economie - 39,7mii persoane localităţi - 75 localităţi Densitatea populaţiei constituie circa 100 oameni la km2
Relieful terenurilor raionului este împărţit în următoarele unităţi orografice mari : 1. Podişul Moldovei Centrale (Codru),partea de nord-est,reprezintă o combinaţie de cumpene înguste în formă de creastă cu văi adînci şi largi, versanţii cărora sunt fragmentaţi de depresiuni numite hîrtoape. 2. Cîmpia ondulată a Moldovei de Nord,care este caracterizată prin forme domole de relief, fapt ce determină manifestarea relativă a procesului de eroziune a solurilor, avînd însă altitudini absolute mai mici - 200 – 250 m, unde se încadrează valea rîului Răut care străbate de la nord la sud şi rîuleţul Cogîlnic. Terenurile de podiş, formate de rîul Răut în primăriile date formează un platou în mărime de circa 6500 hectare, pe care sînt amplasate terenuri private, păşuni şi altele. 3. Dealurile Prenistrului şi terasele lui, se caracterizează cu altitudinea de 250 – 300 m, fragmentarea verticală 150 – 200m. Versanţii de vest sunt lenţi, iar cei de est coboară brusc spre Nistru. Clima:Raionul Orhei se caracterizează printr-o climă temperată continentală, cu iarna blîndă şi scurtă (temperaturile medii a lunei ianuarie: 3–50C), vara caldă şi lungă (temperaturile medii a lunei iulie 20–220C). Cantitatea anuală de precipitaţii atmosferice variază anual în limitele a 450 – 550 mm. Din suma anuală de precipitaţii aproximativ 65 – 70 % cad în perioada caldă a anului (aprilie – noiembrie) şi numai 30% în perioada rece (decembrie – martie) sub formă de zăpadă şi lapoviţă. Flora: Fondul forestier, din suprafaţa raionului, ocupă circa 20 la sută şi constituie 24277 hectare. Speciile de bază în cadrul fondului forestier a statului sunt: gorun, stejar, frasin , carpen, tei, salcîm. Hidrografie: Resursele acvatice a raionului sunt compuse din: apele subterane, apele rîurilor Nistru, Răut, rîuleţele Vatici, Cula, Cogîlnic, iazuri şi apele freatice şi fluviale. Pe teritoriul raionului sunt circa 162 de lacuri şi iazuri artificiale care ocupă o suprafaţă de 975 hectare. Pe teritoriul primăriilor sunt deasemenea 4763 fîntîni mină şi 213 fîntîni artiziene (sonde), totodată sînt luate la evidenţă 133 de izvoare, dintre care şi izvorul din satul Jeloboc cu capacitatea de 401 litri pe secundă. Rîul Nistru trece prin teritoriul comunei Jora de Mijloc şi satului Vîşcăuţi, pe pămînturile acestor primării sunt construite sisteme mari de irigare, unde intens se folosesc apele Nistrului. Apele rîului Răut traversează raionul de la est spre vest-sud, prin teritoriul majorităţii primăriilor. În multe cazuri, apele rîului puţin se folosesc pentru irigarea culturilor agricole amplasate în bazinul rîului. Apele celorlalte rîuleţe nu se folosesc intens. Pe teritoriul comunei Bieşti, cercetările geologice au depistat reserve mari de apă potabilă, care poate aproviziona populaţia oraşului Orhei sută la sută. Scurt istoric Raionul Orhei a fost format la 11 noiembrie 1940. Trecutul Orheiului atît de bogat în evenimente, rămîne pînă în ziua de azi în mare măsură plin de mister şi neştiut, ascuns dincolo de rînduirea mileniilor. Savanţii încearcă să elibereze secolele demult apuse de negura ce le învăluie. În împrejmuirile Orheiului şi astazi mai ies la iveală numeroasele urme ale unei culturi originale, aparţinînd triburilor ce populau odinioară aceste locuri. Primele mărturii referitoare la Orhei atestate, în vechile documente moldoveneşti, datează din anii `70 ai sec. XVI. Catedrala de piatră albă, ce se înalţă şi astăzi pe un dîmb la intrarea în oraş. Tot aici a fost instalată şi statuia din bronz a lui Vasile Lupu, domnitor al Ţării Moldovei în anii 1634-1653. Acest original edificiu – unul dintre monumentele de arhitectură moldovenească medievală, a fost ridicat conform voinţei domneşti. La 1835 Orheiul a devenit centru de “județul”. A crescut numărul populaţiei, a căpătat dezvoltare industria meşteşugărească, dar din punct de vedere economic, Orheiul nu mai putea concura cu asemenea noi centre industrial-comerciale ca Chişinăul, Bălţul, Benderul. Pomenindu-se relativ departe de căile comerciale, orăşelul de pe Răut a ajuns într-o stare de decădere. Ocupaţia burghezo-moşierească ce a durat 22 de ani (1918-1940) a avut pentru Orhei consecinţe foarte nefaste. A început invazia hoardelor fasciste. După aproape trei ani de ocupaţie fascist, orăşelul de pe Răut era pustiit şi ruinat. Astăzi, Orheiul a devenit un oraş modern, care îşi caută propria identitate. Parcuri şi alei, care constituie monumente arhitecturale, străzi străjuite de arbori, statuia domnitorului Vasile Lupu, biserica” Sf. Dumitru”, construită de acelaşi domnitor şi ctitorită în anii 1638-1639 – sunt realizări ale prezentului şi mărturii incontestabile ale trecutului. Dezvoltarea raionului este influenţată de poziţia în zona de tampon a capitalei şi relaţiile economice, sociale şi culturale intense facilitate de rolul de nod rutier şi legătura directă cu Bălţi, Soroca, Rezina, Rîbniţa, Străşeni, Călăraşi, Ungheni. Raionul Orhei este recunoscut atît pe plan naţional, cît şi internaţional, datorită prestaţiei şi importanţei sale cultural-istorice, care dispune de curiozităţi turistice cum ar fi: arii naturale protejate (rezervaţia peisajeră Trebujeni), muzee, cetăţui şi monumente istorice. Raionul Orhei deţine un număr impunător de locuri pitoreşti, monumente ale patrimoniului cultural, exemple reprezentative ale arhitecturii tradiţionale, aşezări geto-dace, fortificaţii medievale, conace boiereşti, complexe monahale rupestre, mănăstiri şi biserici istorice care prezintă un interes deosebit atît pentru vizitatorii autentici cît şi pentru cei străini. 2.2 Situaţia social-economică şi financiară. Dezvoltarea economică Agenţi economici în teritoriu Total - 4388 unităţi Societăţi cu răspundere limitată - 773 unităţi Societăţi pe acţiuni - 77 unităţi Întreprinderi individuale - 3232 unităţi Întreprinderi de stat - 37 unităţi Instituţii publice - 3 unităţi Întreprinderi municipale - 11 unităţi Societăţi în nume colectiv - 3 unităţi Societăţi în comandită - 1 unităţi Cooperative - 146 unităţi Întreprinderi de arendă - 1 unităţi Filiale (reprezentanţe) - 49 unităţi Asociaţii - 40 unităţi Alte - 15 unităţi
Gospodării Ţărăneşti înregistrate în raion - 21021 unităţi Baza economică a raionului este reprezentata de ramurile: agricultura, industrie, comerț etc. Im mod tradițional, in raion se produce un sortiment larg de vinuri, indistria vinicola fiind reprezentata de 5 fabrici: S.A. "Orhei Vin", S.A. "Marvin", S.A. Vinul Codrilor", SA "Pivnițele Brănesti" si IM "Chateau Vartely" S.R.L., care îsi exporta producția pe piețele din: Germania, Italia, Franța, Turcia, Israel, Marea Britenie, țările CSI s.a. Alte produse ce caracterizeaza raionul Orhei sunt fructele si legumele in stare proaspată si conservată, tutunul, sfecla de zahar s.a. Sectorul industrial al raionului cuprinde 26 de intreprinderi mari. Ce mai mare intreprindere este fabrica de prelucrare a fructelor si legumelor S.A. "Orhei-Vit", cu volumul de producție de circa 40 la suta din producția fabricata in total pe raion. In teritoriu au inceput sa activeze intreprinderi industriale noi, care au contribuit la crearea noilor locuri de munca. Acestea sunt: S.C. "Gabiny" S.R.L.-specializata in producerea incalțamintei si confecțiilor, "Romiconf-Grup" S.R.L.-confecții, I.M. Chateau Vartely" S.R.L.-producerea si imbutelierea vinurilor. Agenți economici in teritoriu Total 4388 unitati Industrie
Transportul şi comunicaţiile Pe teritoriul administrat al raionului sunt amplasate 332,8 km de drumuri publice, inclusiv republicane 116,2 km şi locale 216,6 km. Drumurile republicane se întreţin şi se repară din mijloacele financiare de Stat prin intermediul Ministerului Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor. Practic pentru întreţinerea şi reparaţia drumurilor publice locale anual se alocă din fondul rutier cîte 750 mii lei. În domeniul transportului activează 3 întreprinderi specializate SA „CA 2811”, SA „CA 2830” şi SA „Direcţia de reparaţie şi construcţii rutiere”, parcurile de maşini ale agenţilor economici, precum şi întreprinderile individuale şi titularii de patentă, care acordă servicii de transport a pasagerilor. S-a înregistrat o creştere (316,3%) la volumul de încărcături transportate cu transportul auto a întreprinderilor specializate faţă de anul 2005. Numărul aparatelor telefonice pentru populaţie a sporit în cadrul reţelei telefonice urbane cu 1,8 la sută iar în cadrul reţelei telefonice rurale cu 16,1 la sută. Fiecare al doilea locuitor urban este beneficiar de telefon.
Resursele de apă
Resursele acvatice a raionului sunt compuse din: § apele subterane, § apele rîurilor Nistru, Răut, rîuleţele Vatici, Cula, Cogîlnic, § iazuri, § apele freatice şi fluviale. Rîul Nistru trece prin teritoriul comunei Jora de Mijloc şi satului Vîşcăuţi, pe pămînturile acestor primării sunt construite sisteme mari de irigare, unde intens se folosesc apele Nistrului . Apele rîului Răut traversează raionul de la est spre vest-sud, prin teritoriul majorităţii primăriilor. În multe cazuri, apele rîului puţin se folosesc pentru irigarea culturilor agricole amplasate în bazinul rîului. Apele celorlalte rîuleţe nu se folosesc intens. Pe teritoriul raionului sunt circa 162 de lacuri şi iazuri artificiale care ocupă o suprafaţă de 975 hectare din care proprietatea statului constituie 94 ha, a unităţii administrativ-teritoriale - 847 hectare şi iazurile private constituie 34 ha. În toate cazurile apele acestor iazuri se folosesc pentru creşterea peştelui. Pe teritoriul primăriilor sunt 4763 fîntîni mină şi 213 fîntîni artiziene ( sonde ) , totodată sînt luate la evidenţă 133 de izvoare, dintre care şi izvorul din satul Jeloboc cu capacitatea de 401 litri pe secundă. Pe teritoriul comunei Bieşti, cercetările geologice au depistat reserve mari de apă potabilă, care poate apriviziona populaţia oraşului Orhei sută la sută.
Cultura și tradiții Cultura si tradișia sunt elementele principale ale temeliei spiritualității unui popor, incepînd cu cea a sufletului si continuind cu cea artistică. Plaiul orheian, din timpuri străvechi, parte a istoriei si culturii naționale, dispune de bogate comori spirituale, de valori artistice. Nu în zadar se spune, că vesnicia s-a nascut la sat, deoarece aici sunt valorificate si promovate frumoasele tradiții populare. Libera exprimare a talentului, susținerea libertății de creație si educația estetică a populației îsi găseste manifestare prin activitatea celor 139 formații artistice, 31 din care au fost atestate cu titlul colectiv "Model". Peisajul cultural al raionului îl imbogățeste permanent formația de muzica si dans "Codru" or. Orhei, formațiile folclorice "Semănătorii" s. Cucuruzeni, "Comorile plaiului" s. Biești, "Razeșii" s. Isacova, formațiile corale din or. Orhei si s. Biești, fanfarele din Ghetlova si Mirzești, s.a. Printre multiplele genuri artistice populare existente in raion un loc aparte revine mesteșugărilor. De veacuri oamenii aici au păstrat ocupațiile mesteșugărești si au știut să le transmita din generație in generație. Si astăzi în Orhei se mai practică: țesutul covoarelor si a prosoapelor, prelucrarea artistică a lemnului, a pietrei, impletitul in fibre vegetale (rachita, papura, panuși de porumb), crosetarea si broderia. Activitatea in acest domeniu o desfasoară peste 50 de meșteri, 10 din ei poartă titlul onorific de "Mester popular". In raion sînt inregistrate 318 monumente de cultura. A fost efectuată inventarierea monumentelor cu tematica militară. Rolul de garant in soluționarea problemelor revine statului. Forțele motrice in evolutia omului si a comunității umane a fost, este, si va fi nu economia, ci cultura si spiritualitatea. Rețeaua instituțiilor de cultură: Case si Camine de Cultură 62 Raionul Orhei dispune de importante monumente de istorie, arhitectura si cultură, care formeaza tezaurul cultural al neamului: Monumente de istorie ,arhitectura si cultura 133
Capitolul 3. Inventarierea resurselor turistice (naturale şi antropice) raionului Orhei Raionul Orhei deține un număr impunător de locuri pitorești, monumente ale patrimoniului cultural, exemple reprezentative ale arhitecturii tradiționale, așezări geto-dace, fortificății medievale, conace boierești, complexe monahale rupestre, mănăstiri si biserici istorice care prezintă un interes deosebit atît pentru vizitătorii autentici cit si pentru cei straini. Complexul muzeal "Orheiul Vechi este o adevarată comoară din istoria raionului Orhei. Este o asezare medievala cu suprafață de 200 ha, in forma de cupă cu maluri ascuțite și abrupte. Ruinele fostelor edificii, numeroasele lucruri descoperite si reabilitate in zilele noastre crează o viziune asupra vieții din trecut si a oamenilor care au trait in secolele XVI-XVII. Ele prezintă istoria pamîntului nostru străbun. Muzeul de Istorie si Etnografie din Orhei va conduce prin istoria Orheiului și cea a satelor din imprejurimi. Muzeul din satul Donici va invita sa vizitați casa-muzeu a vestitului fabulist moldovean Alexandru Donici. Iscusința mesterilor populari este expusa in Muzeul de Arte Populare din Ivancea. Arhitectura este oglindita in numeroasele biserici, instituții de stat, case de locuit. Mănăstirile de la Curchi, Tabara si Neculaeuca prezintă un interes deosebit din punct de vedere etnografic. Mai ales pe timp de vara, oamenii se pot odihni la umbra copacilor din parcurile frumoase din Pohrebeni, Peresecina si Orhei, pe malul Nistrului. Potentialul Turistic al raionului Orhei: Potentialul natural al raionului Orhei este format din:
3.1 Mănăstirea "Naşterea Maicii Domnului",Curchi
Potrivit unor legende, Mănăstirea Curchi, a fost întemeiata de către Ştefan cel Mare, iar ca ansamblu arhitectural s-a format mai târziu, in veacurile XVIII-XIX. Dar această versiune este greu de verificat pentru că nu are un suport documentar. Cea mai plauzibilă versiune rămâne că Mănăstirea Curchi a fost întemeiată în anul 1773 de către fraţii Iordache şi Mihail Curchi, care la început au construit un modest schit din lemn, iar mai târziu au zidit primele biserici din piatră. Despre cei doi fraţi se ştie că au îmbrăţişat apoi viaţa monahicească, purtând numele de monah de Ioan şi, respectiv, Manasie. Aşezarea mănăstirii Curchi e de o frumuseţe rară, datorită livezilor şi pădurii ce o înconjoară, dîndu-i tonul verde, din care apar bisericile şi clădirele albe ca nişte puncte strălucitoare, atrăgând privirile tuturor trecătorilor şi vizitatorilor care rămân fermecaţi de frumuseţea locului, a cărui imagine se întipăreşte adânc în sufletul lor.
Ca ansamblu arhitectural aceasta s-a constituit in secolele XVIII-XIX, fiind compusa din cinci biserici, stăreţie, case clădiri cu chilii, trapeză, turn la intrare, zid. Prima biserica fiind una din lemn, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, construită în jurul anului 1775 de către Iordache Curchi, ctitor şi primul stareţ al schitului. La 21 septembrie 1810 se sfinţeşte prima biserică de piatra, în cinstea Naşterii Maicii Domnului, ctitoria lui Toader Sabău, căpitan la Dubăsarii Vechi, care avea în seama 12 vaduri. Tot el înzestrează mănăstirea cu 550 ha pămînt; la 1808 donează moşia Pripiceni de 780 ha, case in Chişinău, unde se face metocul mănăstirii. Moare la 20 februarie 1814, dar nu înainte de a primi călugăria, primind numele de Filaret, înmormântat în pridvorul bisericii. Biserica de iarna, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, împreuna cu stăreţia veche, au fost ridicate la 1843, dar a fost sfinţită abia în 1847. Până în prezent pe peretele altarului se păstrează icoana sfântului. Biserica de vară sau biserica mare, cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului” a fost ridicată între anii 1866-1872, din banii mănăstirii, din banii adunaţi cu condica de milă, dar s-a folosit şi piatra de la biserica veche a lui Toader Sabău. În cimitirul mănăstirii a fost zidita între anii 1908-1909 o bisericuţă în cinstea ”Tuturor Sfinţilor”, care serveşte mai ales pentru serviciul divin, atunci cînd moare cineva din călugări. La o depărtare de 80 metri spre nord-vest de la biserica mare este se înalţă biserica Sfîntului Ierarh Nicolae, a cărei început s-a făcut în anul 1914. Finisată şi sfinţită abia în octombrie 2005. Cu un trecut cultural şi religios de peste două veacuri, mănăstirea Curchi se califică printre cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldoveneşti. Acest loc sacru a fost mereu un focar de cultură şi de viată duhovnicească. Anii grei a încercărilor fac ca în 1944 circa 40 monahi se refugiază în România, la mănăstirile Cernica şi Căldăruşani. Însă în 1958 puterea sovietică a izgonit călugării rămaşi, a distrus numeroase icoane, a ars literatura religioasă şi artistică de circa 4 mii de volume. Bisericile de pe teritoriul mănăstirii, au fost transformate în depozite, sau încăperi auxiliare cu o altă menire decât cea creştină. Istoricul Mănăstirii Curchi de la începutul anilor 60 ai secolului trecut ca şi a multor alte mănăstiri din Moldova are o desfăşurare tristă, căci anume din această perioadă începe numărătoarea inversă a anilor în care nepăsarea omenească s-a descoperit în toată „plenitudinea” ei. În perioada de la anul 1959, până în a doua jumătate a anilor 90, Mănăstirea nu a avut un stăpân adevărat. La anul 1959, ea a fost înstrăinată forţat de Biserică şi în edificiile ei, precum şi în bisericile Complexului Monastic Curchi şi-a găsit adăpost indiferenţa.
Pe timpul când pe teritoriul Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului” din Curchi, s-a aflat spitalul psihiatric, cele 5 biserici ale complexului monahal, precum şi edificiile care au servit cândva bunei desfăşurări a unei vieţi mănăstireşti, au fost lăsate la voia întâmplării.
Mănăstirea reprezintă nu numai un important centru spiritual, dar şi un loc de atracţie turistica. Aici cresc şi până astăzi stejari seculari, a căror vârstă este estimată la 200-350 de ani. Astăzi la Mănăstirea Curchi, lucrările de reconstrucţie şi restaurare sunt în plină desfăşurare. Renovarea Complexului monastic a necesitat şi mai necesită încă, o muncă enormă. De asemenea, în ograda Mănăstirii şi în teritoriul adiacent a fost amenajat un parc dendrologic de orară frumuseţe. Lucrările s-au desfăşurat sub îndrumarea Academicianului Alexandru Ciubotaru, fost director al Grădinii Botanice din Chişinău. Astfel, în Mănăstire au fost sădiţi arbori şi arbuşti, unii de specii rare, care frumos se îmbină cu ahitectura sfintului lăcaş.
Manastirea Curchi figureaza pe listele monumentelor de arhitectura UNESCO. Din punct de vedere arhitectonic, este una dintre cele mai frumoase din Basarabia, pastrand aproape nealterat stilul moldovenesc.
Date: 2016-01-14; view: 879
|
Raionul Orhei este situat în Centrul Moldovei, cu un teritoriu compact, care de la Est spre Vest se extinde peste 40 êm, de la nord spre sud se extinde la 40 êm. Centrul raional este îndepărtat de la capitala Moldovei, oraşul Chişinău, la o distanţă de 40 km spre Nord - Est. La nord raionul se mărgineşte cu raionul Rezina, la est hotarul este rîul Nistru, la sud se mărgineşte cu raionul Criuleni şi la nord-est cu raionul Teleneşti şi Călăraşi.
Mănăstirea Curchi, cu hramul "Naşterea Maicii Domnului", este una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldoveneşti din Basarabia. Ea e aşezată în judeţul Orhei pe valea apei Vaticiu, la o depărtare de 12 km de oraşul Orhei şi la 55 km de Chişinău, capitala Republicii Moldova. Mănăstirea e situată în partea dreaptă a văii Vatici la poalele pădurii ce poartă denumirea de „Codru”, care în acelaşi timp este prelungirea codrilor Orheiului pe unde au trecut arcaşii lui Ştefan. Mănăstirea are un trecut cultural şi religios de două secole şi jumătate. Această mănăstire se considera pe timpuri, cît şi în prezent, a fi "cea mai frumoasă şi mai vestită mănăstire din Basarabia"
Ruinată şi aproape distrusă arăta Mănăstirea la 27 august 1999, când conducerea ei a fost încredinţată părintelui Arhimandrit Siluan Şalaru, actualul stareţ al Mănăstirii Curchi şi Exarh al Mănăstirilor din Moldova. Mai mult decât atât, la acel moment, în biserica „Tuturor Sfinţilor”, din cimitirul mănăstirii, era amenajată o morgă, de pe timpul când aici se afla spitalul psihiatric, iar în interiorul bisericii încă mai erau cadavre umane. Dorinţa fermă a obştii monahale venită la acea vreme la Mănăstire a fost de a reînălţa Mănăstirea pentru a-i reda chipul de altădată şi pentru a o face ceea ce a fost ea - una din cele mai bogate mănăstiri din punct de vedere duhovnicesc, material, arhitectural, organizatoric cât şi din cel al vieţii mănăstireşti, căci la momentul închiderii în anul 1958, numărul călugărilor la Mănăstirea Curchi, după cum se ştie din documentele timpului, depăşea cu mult cifra de 100.
Mănăstirea Curchi, acest rod al credinţei strămoşeşti a fost şi rămâne o filă minunată pe care scrie cifra 237 ani.