Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






Restabilirea mecanicii (dinamicii) respiratorii;

3. Combaterea sindroamelor de compresiune endotoracică;

4. Oprirea hemoragiei şi combaterea hipovolemiei (şocului hemoragie);

5. Combaterea şocului traumatic;

Oxigenoterapie;

Prevenirea şi combaterea infecţiei.

1. Eliberarea căilor respiratorii se realizează prin:

Deschiderea gurii, la bolnavii inconştienţi şi la cei cu trismus, cu ajutorul deschizătorului de gură.

Aspirarea secreţiilor din faringe şi trahee.Intubaţia faringelui cu sonda Rush (endonazală) sau sonda Gue-
del (pe cale orală).Intubaţia orotraheală la bolnavii comatoşi şi cu încărcare traheo-bronşică şi asistarea respiraţiei pe aparat mecanic.Traheostomie care scurtcircuitează eventualele obstacole din calea respiratorie, la bolnavii cu traumatisme ale feţei, permiţând aspirarea secreţiilor bronşice, la bolnavii gravi, comatoşi, cu volet multiplu.Medicamente simpaticomimetice (izopropil, brohodilatin, alupent),antihistaminice (fenergan, tavegyl), antiinflamatorii (ACTH, cortizon),fluidiîicanţi ai secreţiilor bronşice (bisolvon). Aceste medicamente contribuie la eliberarea căilor respiratorii prin acţiunea bronhodilatatoare şi reducerea viscozităţii secreţiilor bronşice.

2. Restabilirea dinamicii respiratorii se realizează prin imobilizarea voletelor costale şi combaterea durerii. Combaterea durerii -infiltraţii locale cu xilină sau procaină 0,25—1%, în mai multe puncte: paravertebral, pe linia axilară anterioară sau posterioară, în funcţie de sediul fracturii costale. Infiltraţia trebuie să fie largă, adică să depăşească o coastă in sus şi una în jos, focarele de fractură.Blocajul durerii prin anestezie peridurală prin perfuzie continuă de soluţii de xilină sau procaină, administrate la 2 ore are efecte mai durabile.

Combaterea sindromului de compresiune endotoracică este esenţială pentru prevenirea sau ameliorarea IRA. Evacuarea revărsatelor se face prin toracocenteză şi pleurotomie.

Toracocentezase face prin puncţie pe linia axilară mijlocie, după o mică anestezie locală cu xilină sau procaină. Funcţia este eficace în pneumotoraxul sufocant. Pentru lichide este necesar drenajul aspirativ.

Pleurotomia minimă cu drenaj aspirativ este mai eficientă. Locul de elecţie este spaţiul 4—5 intercostal, pe linia axilară mijlocie. Se face o anestezie locală cu xilină (procaină) şi se practică o incizie de 1—2 cm prin care se introduce un tub de dren de cauciuc cu diametrul de l cm.Se aspiră revărsatul, după care se racordează tubul de dren la o sursă de aspiraţie continuă sau la un borcan cu apă (drenaj de tip Beclaire) care se aşează la 50 de cm mai jos decât toracele bolnavului.Evacuarea emfizemului subcutanat se începe cu drenajul pleural. In cazurile în care emfizemul subcutanat este generalizat şi intens, se pot folosi ace groase introduse subcutanat, parasternal sau incizii mici cu drenaj prin tuburi subţiri de plastic.



4.Combaterea şocului hemoragie începe cu hemostaza plăgilor hemoragice parietale şi se continuă cu combaterea hipovolemiei. Se administrează sânge, plasmă şi soluţii de glucoza.

5.Combaterea şocului traumatic se începe cu combaterea durerii şi se continuă cu reechilibrarea hemodinamică. Corectarea dezechilibrelor vasomotorii se realizează prin:Combaterea sindromului de hipotonie vasculară generată de şocul neurogen şi epuizarea suprarenalelor, prin: hemisuccinat de hidrocortizon şi vasopresoare (Efedrina, Neosinefrină, Dopamină).Combaterea sindromului de hipertonie vasculară generat de descărcările masive de catecolamine provocate de traumatism, hemoragie,infecţie se face cu vasodlatatoare (Izoprotarenol), betastimulatoare si betablocante (Fenoxibenzamina, Hlderginud).

6.Oxigenoterapia Căile de administrare sunt:Pulmonară, prin sondă endonazală, cort de oxigen, mască de oxigen sau prin sonda de intubaţie orotraheală sau de traheostomie.Prin barocameră (oxigenoterapie hiperbară) la presiuni de 2—3atmosfere, la bolnavii cu plămân de şoc, la bolnavii resuscitaţi cardiorespirator şi postraumatizati,Oxigenarea în circulaţie extracorporală, la bolnavii gravi, cu plămân de şoc şi cu ventilaţia deficitară.Oxigenoterapia excesivă este dăunătoare deoarece deprimă respiraţia (stimulentul centrului respirator este CO2), creşte şuntul pulmonar şi duce la intoxicaţia cu oxigen. Intoxicaţia cu oxigen se manifestă prin: durere constrictivă retrosternală, tahipnee, tuse şi anorexie. Aceste neajunsuri sunt evitate prin respectarea regulilor oxigenoterapiei:proporţia de O2 să nu depăşească 60%;adminstrarea să fie intermitentă;administrarea totală să nu depăşească 10—12 ore;• oxigenul administrat trebuie să fie umidificat;când se adminstrează mai îndelungat, oxigenul este bine să fie amestecat cu gaze inerte (N, He).

7.Combaterea infecţiilor -că orice traumatizat toracic este un potenţial infectat. Se vor prefera antibioticele cu spectru larg .Traumatismele toracice deschise se tratează în mod similar cu TT închise dar este necesar să adăugăm şi unele măsuri specifice.Tratamentul plăgii parietale va avea în vedere traiectul dintre orificiul de intrare şi de ieşire cu aprecierea posibilităţilor de interceptare a viscerelor sau vaselor intratoracice. In prezenţa unor corpi străini se impune extragerea lor prin toracotomie.vaccinarea anti-tetanică. Se va face hemostaza chirurgicală în cazul unor plăgi parietale care au lezat vasele mari (intercostale„ mamară externă sau internă, axilarele).Traumatopneea impune măsuri urgente pentru combaterea consecinţelor sale grave, pneumotoraxul sufocant şi hemoragia, Toracotomia prin orificiul plăgii penetrante se face sub intubaţie orotraheală şi protezarea respiraţiei. Se reperează leziunile intratoracice şi se face sutura pulmonară, bronşică şi vasculară. Se evacuează revărsatele şi se asigură un drenaj eficient pleural care să evite apariţia sindromului de compresiune endotoracică. în cazul în. care condiţiile locale nu permit efectuarea toracotomiei, se vor lua masuri de închidere a plăgii prin oare se produce traumatopneea şi se va transporta urgent bolnavul, asistat, către prima unitate spitalicească dotată pentru rezolvarea competentă.


Date: 2016-01-14; view: 160


<== previous page | next page ==>
Etiopatogenia si morfopatogenia | Anatomia şi fiziologia pancreasului. Metode de explorare complexă a bolnavilor cu patologia chirurgicală a pancreasului
doclecture.net - lectures - 2014-2017 year. Copyright infringement or personal data (0.01 sec.)