gr. 301, filologie, fr. redusă Nichita Stănescu

ANALIZA POEZIEI

“EMOȚIE DE TOAMNĂ”

De NICHITA STĂNESCU

Ciochina Tatiana

gr. 301, filologie, fr. redusă Nichita Stănescu

“Emoție de toamnă”

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi crească aripi ascuțite pînă la nori,
ca ai să te ascunzi într-un ochi străin,
si el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.

Analiza poeziei

Poezia “Emoţie de toamnă” este o operă literară lirică, eul poetic transformându-se într-o stare de tristeţe, de disperare, împrumutând din durerea sa întregului univers.

Poezia a fost publicată în 1964 în volumul de versuri “O viziune a sentimentelor”.

Prin tematica,natura și iubirea,teme care de altfel constituie lait motivul,textul se înscrie în specia elegiei,aparținînd genului liric.

Eul liric este evidențiat prin prezența mărcilor gramaticale ale eului liric (pronume personale și reflexive,adjective pronominale,verbe pronominale la persoana I-a si a II-a) dar și prin adresarea directă către ființa iubită (“acoperă-mi inima cu ceva”)

Titlul poeziei este o metaforă, prin care eul liric îți exprimă teama profundă pentru o iubire pe cale de a se sfîrși, starea de amaraciune provocată de o dragoste aflată în pragul destramării.

Compoziția exterioară:poezia are 2 părti,strofe (o sextină și un catren) și surprinde stările și sentimentele îndrăgostitului, a eului liric, care descoperă fragilitatea sentimentului de iubire odata cu venirea toamnei.

Compoziția interioară:prima parte alcatuită din 6 versuri scoate în evidență teama îndrăgostitului că iubirea va fi tulburată din trecerea timpului.

De aceea, pentru a-și putea păstra sentimentele puternice de iubire, el își implora iubita sa-l protesteze cu dragoste și să-i aline tristețele: „a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta”. Cuvintele “inima” si “umbra” sunt metafore care sugerează trairea sufletească.

Îndrăgostitul este speriat la gîndul ca iubirea i se va stinge dacă nu își poate vedea iubita. Degradarea sentimentului de iubire poate fi determinat si de înstrainarea iubitei și suferințelor. Aceste stări sunt redate cu ajutorul metaforelor: “ochi străini”, “frunză de pelin”, care semnifică nevoia înstrăinarea, suferința și durerea singuratații. Epitet-“aripi ascuțite”.

Partea a doua alcatuită din ultimile 4 versuri ne sugerează idea că datorită intensitații ei, iubirea nu dispare ci eventual este transpusă într-un alt plan, cel al creației, al unei lumi imaginare, deoarece îndrăgostitul este în stare sa transforme tot ce îl înconjoară. Astfel, iubirea își păstrează puritatea și forța printr-o continuă regenerare: „și atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar, și o prefac într-o dragoste mare”(metaforă,enumerație).

Întreaga poezie cuprinde atît elementele terestre: „toamna”, „mare”, cît și elementele cosmice: „norul”, „luna”, eul liric pendulînd între cele 2 spații.

Între elemtele planului natural le întîlnim și pe cele fundamentale universului: „pamîntul”, „apa”, „aerul” și „focul” care în poezie ne sunt sugerate de cuvintele: „pietre”, „mare”, „nori”, „luna”.

Pentru ași exterioriza sentimentele, poetul folosește verbe la toate cele 5 timpuri. Formele de viitor exprimă încrederea în persistența sentimentului iubirii cea ce mai diminuează din tristețea îndrăgostitului.

Prozodia:din punct de vedere al versificației observăm ca prima strofă formată din șase versuri (sextină) are rima împerecheată iar cea dea doua strofă care este un catren și are rima încrucișată,măsura versurilor este inegală variind de la 7 la 15 silabe.

Ritmul și muzicalitatea sunt redate de rimă, dar de asemeni și de repetiția literelor “r” din construcțiile:”acoperă,umbra,uneori,or,crească,aripi,nori” etc. și “s” din construcțiile: “sau,să,crească,ascutite” etc.

Ritmul este amfibrah,accentul cazînd pe a doua silabă,acestea din urma fiind grupate în picioare metrice trisilabice.

La nivel lexical (adică al sensului cuvintelor), poezia are un grad ridicat de ambiguitate,specific,de altfel,stilului stănescian(și poeziei neomoderniste).

Poezia „Emoție de toamă” ca și celelalte poezii ale lui Nichita Stănescu se remarcă prin originalitate, prin bogația metaforică a limbajului poetic, prin lirism și sinceritate, caracteristici specifice întregului volum „O viziune a sentimentelor”, pe care critic literar Eugen Simion îl consideră romanul unei idile.

Date: 2016-01-05; view: 790