Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






II. Recurs efectiv privind compensaţiile pentru maltratare şi acţiunile ilegale ale poliţiştilor

În cauza Corsacov c. Moldovei, Curtea a constatat că dreptul reclamantului de a nu fi supus torturii şi de a beneficia de o examinare efectivă a plîngerilor sale cu privire la aplicarea torturii a fost încălcat de către stat, afectînd astfel art. 13. Reclamantul ar fi putut pretinde compensaţii pentru cauzarea prejudiciului material şi moral.

În cauza Pruneanu c. Moldovei, Curtea a constatat că pretenţiile reclamantului privind maltratarea, fiind „serioase şi legitime”, dădeau posibilitatea reclamantului de a pretinde compensaţii pentru cauzarea prejudiciului material şi moral. Deoarece urmărirea penală desfăşurată de autorităţile naţionale a conchis că acţiunile poliţiştilor au fost legale, înaintarea oricărei acţiuni civile ar fi fost ineficientă. În aceste circumstanţe, Curtea a concluzionat că reclamantul nu a avut un recurs efectiv în conformitate cu dreptul naţional pentru a pretinde la compensaţii pentru maltratarea sa.

În cauza Guţu c. Moldovei, Curtea a menţionat că, în ceea ce priveşte pretenţia reclamantului în temeiul art. 13 combinat cu art. 5 şi 8, reclamantul putea pretinde la compensaţii pentru pretinsele acţiuni ilegale ale poliţiştilor. Totuşi, printr-o hotărîre irevocabilă, el a fost găsit vinovat de nesupunere cererii legitime ale poliţiştilor, ceea ce a făcut ca Legea privind repararea prejudiciului să fie inaplicabilă situaţiei. Chiar şi procuratura a respins plîngerea reclamantului cu privire la pretinsele abuzuri comise de poliţişti, fără a desfăşura vreo anchetă.

 

***

Actualmente, Codul de procedură penală stabileşte în art. 524 şi 525 procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti persoanelor cărora li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral. Aceste persoane au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislaţiei. Acţiunea pentru repararea prejudiciului poate fi iniţiată în termen de un an de la data devenirii definitive sau, după caz, irevocabile a hotărîrii judecătoreşti sau a ordonanţei organului de urmărire penală, prin care a fost constatat caracterul ilicit al acţiunii procesuale respective, al urmăririi penale sau al condamnării, care au dus la prejudiciu. Acţiunea poate fi iniţiată în instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială domiciliază persoana căruia i-a fost cauzat prejudiciul sau, după caz, succesorii ei. Procedura de reparare este reglementată de Legea din 25.02.98 cu aceeaşi denumire. Ulterior, legea a fost supusă unor modificări. Potrivit art.4, prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite nu se repară de către stat în cazul împăcării bănuitului/învinuitului/inculpatului cu partea vătămată, precum şi în cazul în care persoana, în procesul urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, împiedică, prin autodenunţ, stabilirea adevărului. Prezenţa în acţiunile persoanei fizice a autocalomniei, autodenunţului se stabileşte de către organele de urmărire penală, ale procuraturii sau de către instanţa judecătorească. Este necesar de remarcat că, prin Legea nr. 376-XVI din 07.12.2006, în vigoare din 02.02.2007, prevederile menţionate nu se aplică cazurilor în care persoana fizică s-a autocalomniat, autodenunţat în urma unui tratament violent, a aplicării ameninţărilor şi a altor acţiuni ilicite. După cum se observă, în acest domeniu s-au efectuat anumite reforme. Dreptul la repararea prejudiciului este într-o strînsă legătură cu hotărîrile instanţelor judecătoreşti sau a organelor de urmărire şi sub acest aspect nu este exclus subiectivismul.



Referitor la problema identificată în cauza Guţu c. Moldovei, s-a făcut o analiză mai sus. Condamnările contravenţionale pentru nesupunerea cerinţelor legitime ale poliţiştilor rămîn ca o tradiţie negativă. În majoritatea cauzelor, unica probă este declaraţia poliţistului. Am menţionat mai sus că asemenea condamnări contravenţionale sunt utilizate şi pentru a impune persoana să se autodenunţe fals. O asemenea atitudine din partea autorităţilor continuă să fie o problemă pentru sistemul judecătoresc.

 

 


Date: 2016-01-05; view: 667


<== previous page | next page ==>
PPCD c. Moldovei, hotărîrea din 14 februarie 2006 | Articolul 34. Cereri individuale
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.006 sec.)