IV. Limbajul publicaţiilor şi buna-credinţă a jurnalistului

Un moment pe care Curtea l-a evidenţiat în ceea ce priveşte necesitatea ingerinţei în cazurile moldoveneşti şi la care, respectiv, ar trebui să atragă atenţia şi instanţele naţionale ţine de ceea ce am putea numi atitudinea profesionistă a jurinalistului manifestată prin limbajul/tonul produsului mass-media şi prin buna-credinţă a acestuia.

De exemplu, Curtea în Flux şi Samson c. Moldovei a semnalat tonul echilibrat al articolului care se manifesta în speţă prin faptul că după ce a prezentat opinia unei părţi, jurnalistul, de asemenea, a informat cititorul despre versiunea celeilalte părţi şi s-a referit la nişte documente care sugerau că şi cel de-al doilea reclamant a încălcat anumite obligaţii legale). Ţinînd cont şi de acest moment, Curtea s-a declarat convinsă de buna-credinţă a ziaristului şi de faptul că el a acţionat în conformitate cu principiile jurnalismului responsabil.

În aceeaşi ordine de idei, în Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldovei Curtea a menţionat că fragmentul din propoziţia pe care s-au bazat autorităţile naţionale putea într-adevăr să creeze impresia că compania D.H. a dat mită Preşedintelui Republicii Moldova, care este o alegaţie faptică gravă. Totuşi, cînd este citit în ansamblu, paragraful dezvăluie paşii destul de vaşti întreprinşi de publicaţia periodică reclamantă pentru a-l preveni pe cititor asupra caracterului nesigur al zvonului asupra căruia relata. Aceasta împreună cu alte circumstanţe ale acestui caz a determinat Curtea să constate lipsa necesităţii ingerinţei şi deci încălcarea art. 10.

Deficienţele constatate de către Curte în domeniul evaluării conţinutului publicaţiilor de către instanţele naţionale atunci cînd apreciau necesitatea limitării libertăţii de exprimare au fost remediate parţial prin Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la aplicarea legislaţiei despre apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice” (nr.8 din 09.10.2006).

Astfel, această hotărîre indică faptul că, la judecarea pricinilor în cauză, instanţele judiciare trebuie să ţină cont de specificul noţiunii „judecată de valoare”, care este definită ca părere expusă în privinţa unor evenimente, circumstanţe etc. Hotărîrea preia postulatul din practica CEDO, conform căruia judecăţile de valoare nu pot fi dovedite. La fel, aceasta citează din practica CEDO despre limitarea răspunderii jurnalistului în caz că acesta reproduce afimaţiile unui terţ şi aminteşte instanţelor despre faptul că limitele criticii la adresa persoanelor publice sunt mai mari decît în privinţa persoanelor private. Hotărîrea dată mai menţionează că presa are un rol deosebit în informarea publicului şi, de aceea, trebuie să aibă o anumită libertate de decizie atunci cînd comentează unele chestiuni de interes politic sau public.

Se poate de constatat că CSJ a ţinut cont de majoritatea momentelor legate de activitatea mass-media, care au apărut în hotărîrile de condamnare a Moldovei. Cu toate acestea, ar fi bine dacă Hotărîrea cu privire la aplicarea legislaţiei despre apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice ar fi completată şi cu unele aspecte care deocamdată lipsesc. Ar trebui de menţionat anume faptul că libertatea jurnalistică acoperă, de asemenea, şi posibilitatea recurgerii la un grad de exagerare sau chiar de provocare, precum şi că instanţele judecătoreşti trebuie să ţină cont şi de faptul dacă jurnalistul şi-a exercitat cu bună-credinţă şi în mod responsabil obligaţiile (tonul, limbajul, echilibrul în prezentarea informaţiei etc.).

Date: 2016-01-05; view: 668