Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






III. Termene rezonabile

În cauza Holomiov c. Moldovei, Curtea a constatat că perioada care urmează a fi luată în considerare este de 4 ani, 9 luni şi 14 zile. Curtea a remarcat că procedurile s-au referit la mai multe fapte, care au necesitat audieri ale victimelor şi martorilor. Pe parcursul primei părţi a procesului, au avut loc 21 de şedinţe, dintre care 11 au fost amînate atît din cauza problemelor de sănătate ale reclamantului, cît şi a dorinţei de a schimba avocatul. Pe durata celei de-a doua părţi, respectiv, au avut loc 23 de şedinţe, dintre care 4 au fost amînate. Nu există nici un indiciu că în celelalte perioade comportamentul reclamantului ar putea fi considerat într-o oarecare măsură obstrucţionist. Faptul că reclamantul a refuzat tratamentul medical care i-a fost prescris nu pare să fi avut vreun impact negativ asupra duratei procedurilor. Deşi reclamantul poate fi considerat responsabil pentru perioadele semnificative de întîrziere pe parcursul primei părţi a procedurilor (pînă la 23 iunie 2003), comportamentul său după acea dată, se pare, că nu a contribuit substanţial la durata procedurilor. Curtea a constatat că la multe întîrzieri au contribuit inacţiunile autorităţilor naţionale. Pe parcursul a 5 luni, din cauza unui conflict de competenţă între Tribunalul mun.Chişinău şi Judecătoria sect. Centru, nu a avut loc nici o şedinţă de judecată. După soluţionarea acestui conflict, şedinţele au fost amînate din cauza absenţei judecătorului şi procurorului. De asemenea, şedinţele erau programate la intervale lungi de timp.

Respectarea termenelor rezonabile rămîne pînă în prezent o problemă pentru justiţia Republicii Moldova, deşi în Codul de procedură penală din 2003 a fost recunoscut dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, ca un principiu al procesului penal. În cadrul programului OSCE de monitorizare a proceselor de judecată (aprilie 2006 – mai 2007), s-a constatat că întîrzierile şi amînările şedinţelor de judecată sunt mai degrabă o regulă, decît o excepţie în instanţele de judecată din mun. Chişinău. Aproximativ 12% din toate şedinţele monitorizate au început cu 30 sau mai multe minute mai tîrziu. Motivele amînării ţin de absenţa unui participant important la proces (inculpat, procuror, avocat, victimă sau martor). Pe lîngă aceasta, s-a constatat că şedinţele păreau să dureze excesiv de mult nu din cauza complexităţii lor, ci din cauza organizării nesatisfăcătoare a proceselor de către judecător/judecătorii care le prezidau.



Se pare că problema tergiversării examinării cauzelor penale nu ţine atît de imperfecţiunea normelor interne, cît de managementul sistemului judecătoresc şi de atitudinea subiecţilor implicaţi. În cele mai dese cazuri, reprezentanţii instituţiilor şi ai procuraturii se acuză reciproc de situaţia creată. Un aspect separat al problemei îl constituie neprezentarea martorilor, deşi, în opinia noastră, se exagerează atunci cînd se invocă faptul că tergiversarea judecării cauzei este determinată de neprezentarea acestora. Există şi chestiuni de ordin procesual, care prevăd obligaţia părţilor de a prezenta probe. Deşi obligaţia de a prezenta probe revine părţilor, instanţa citează martorii, iar în caz de neprezentare a acestora, îi poate sancţiona cu amendă judiciară sau poate dispune aducerea lor silită. În opinia unor judecători, procurorul este obligat să asigure prezenţa martorilor. Lipsa unor prevederi clare în legislaţia procesuală penală creează asemenea confuzii.

După cum se relatează în Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 6 din 27.02.2006 „Cu privire la rezultatele generalizării procesuluijudiciar de examinare a cauzelor cu inculpaţii aflaţi în stare de arest şi măsurile de înlăturare a neajunsurilor depistate în lumina prevederilor art. 6 din Hotărîrea Parlamentului nr. 370-XVI din 28.12.2005”, în urma generalizării practicii în judecătoriile din Chişinău, la 01.02.2006 s-a stabilit că drept motive de amînare a şedinţelor de judecată au servit neprezentarea procurorului (Buiucani – 5,8%; Centru – 6,9%; Botanica – 12,5%; Rîşcani – 20,3%); neprezentarea avocaţilor (Centru - 8%, Botanica - 8,2%, Buiucani -16,7%, Rîşcani- 17%). Mai mult de 1/3 au fost amînate din cauza neprezentării părţilor vătămate şi a martorilor care sunt chemaţi, de regulă, cu citaţii simple, pe cînd, conform Codului de procedură penală (art. 236, 239), citaţia trebuie să fie înmînată contra semnătură în dovada de primire. Deci, rămîne de soluţionat unele probleme ce ţin de organizarea eficientă a activităţii instanţelor judecătoreşti şi chemarea participanţilor la proces de a avea o atitudine corespunzătoare.

Procesul civil

În cauza Gusovschi c. Moldovei, reclamantul s-a plîns de durata excesivă a procedurilor în cadrul procesului civil. Cu toate că, Curtea a admis că o anumită întîrziere putea fi datorată reclamantului, dar instanţele judecătoreşti naţionale, la fel, au fost găsite vinovate de încălcarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil atunci cînd pe parcursul a două perioade (zece luni şi un an şi patru luni) instanţele nu au întreprins nimic (cu o singură excepţie) pentru a mişca cauza înainte şi nici o argumentare asupra acestui lucru nu a fost prezentată de Guvern.

***

În acest caz, Curtea a considerat comportamentul autorităţilor judecătoreşti drept o încălcare a dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil. Menţionăm că, pentru a evita încălcarea acestui drept, legiuitorul a introdus în codurile de procedură civilă, ca principiu de bază, obligaţia de a examina cauza în termen rezonabil, indicînd drept criterii de apreciere a acestuia acele trei folosite de Curte la aprecierea rezonabilităţii termenului (complexitatea cazului, conduita organelor competente ale statului şi comportamentul părţilor). Totodată, merită de menţionat că, Curtea aplică şi un al patrulea criteriu de apreciere, care nu este în legislaţia moldovenească, şi anume miza cauzei pentru persoana concretă.

În acest caz, apreciind circumstanţele cauzei, inclusiv prin intermediul acestui criteriu, CEDO a stabilit o încălcare a dreptului reclamantului. În particular, Curtea a remarcat că procesul în cauză se referea la dreptul reclamantului de a-i fi reconectată casa la sistemul de distribuire a gazelor, pentru ca acesta să poată să-şi încălzească casa. Durata procedurilor a fost de aşa măsură încît reclamantul a trebuit să aştepte cinci ierni pînă a obţinut o hotărîre finală. Aceasta a pus sănătatea reclamantului la risc. Curtea, de asemenea, a ţinut cont de faptul că una din persoanele cu care locuia reclamantul era invalidă de gradul doi.

În acest sens, ar fi recomandabil ca articolele respective din codurile de procedură (art. 192 CPC şi art. 20 C.pr.pen.) să fie completate cu încă un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, şi anume importanţa procesului pentru reclamant

 

IV. Accesul la o instanţă

În cauza Ciorap c. Moldovei, reclamantul a pretins că refuzul Curţii Supreme de Justiţie de a examina recursul pe marginea plîngerii sale cu privire la alimentarea silită a constituit o încălcare a dreptului de acces la o instanţă. Curtea a remarcat că plîngerea reclamantului se referea la pretinsul prejudiciu cauzat sănătăţii prin acţiunea autorităţilor şi el trebuia scutit de plata taxei de stat, datorită naturii şi seriozităţii pretenţiei, indiferent de capacitatea sa de plată.

***

Problema pînă în prezent a rămas nesoluţionată. Actualmente la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt puse pe rol cîteva cauze similare.


Date: 2016-01-05; view: 860


<== previous page | next page ==>
E) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere. | V. Recurs în anulare
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.009 sec.)