E) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

Jurisprudenţa:

1. Cauza Ziliberberg, hotărîrea din 1 februarie 2005;

2. Cauza Holomiov c. Moldovei, hotărîrea din 7 noiembrie 2006;

3. Cauza Ciorap c. Moldovei, hotărîrea din 19 iunie 2007;

4. Cauza Bujniţa c. Moldovei, hotărîrea din 16 ianuarie 2007;

5. Cauza Guţu c. Moldovei, hotărîrea din 7 iunie 2007;

6. Cauza Popovici c. Moldovei, hotărîrea din 27 noiembrie 2007;

7. Cauza Gurov c. Moldovei;

8. Cauza Gusovschi c. Moldovei;

9. Cauza Tocono şi Profesorii Prometeişti c. Moldovei.

10. Cauza Prodan c. Moldovei hotărîrea din 18 mai 2004;

11. Cauza Luntre şi alţii c. Moldovei hotărîrea din 15 iunie 2004

12. Cauza Pasteli şi alţii c. Moldovei hotărîrea din 15 iunie 2004;

13. Cauza Sîrbu şi alţii c. Moldovei hotărîrea din 15 iunie 2004;

14. Cauza Bocancea şi alţii c. Moldovei hotărîrea din 6 iulie 2004;

15. Cauza Croitoru c. Moldovei hotărîrea din 20 iulie 2004;

16. Cauza Ţîmbal c. Moldovei hotărîrea din 14 septembrie 2004;

17. Cauza Popov (1) c. Moldovei hotărîrea din 18 ianuarie 2005;

18. Cauza Dumbrăveanu c. Moldovei hotărîrea din 24 mai 2005;

19. Cauza Scutari c. Moldovei hotărîrea din 26 iulie 2005;

20. Cauza Daniliuc c. Moldovei hotărîrea din 18 octombrie 2005;

21. Cauza Baibarac c. Moldovei hotărîrea din 15 noiembrie 2005;

22. Cauza Lupăcescu şi alţii c. Moldovei hotărîrea din 21 martie 2006;

23. Cauza Lungu c. Moldovei hotărîrea din 09 mai 2006;

24. Cauza Istrate c. Moldovei hotărîrea din 13 iunie 2006;

25. Cauza Lozan şi alţii c. Moldovei hotărîrea din 10 octombrie 2006;

26. Cauza Drăguţă c. Moldovei hotărîrea din 31 octombrie 2006;

27. Cauza Moisei c. Moldovei hotărîrea din 19 decembrie 2006;

28. Cauza Oferta Plus SRL c. Moldovei hotărîrea din 19 decembrie 2006;

29. Cauza Avramenko c. Moldovei hotărîrea din 06 februarie 2007;

30. Cauza Cooperativa agricolă Slobozia-Hanesei c. Moldovei hotărîrea din 03 aprilie 2007;

31. Cauza Mazepa c. Moldovei hotărîrea din 10 mai 2007;

32. Cauza Botnari c. Moldovei hotărîrea din 19 iunie 2007;

33. Cauza Biţa şi alţii c. Moldovei hotărîrea din 25 septembrie 2007;

34. Cauza Mizernaia c. Moldovei hotărîrea din 25 septembrie 2007;

35. Cauza Clionov c. Moldovei hotărîrea din 09 octombrie 2007;

36. Cauza Curăraru c. Moldovei hotărîrea din 09 octombrie 2007;

37. Cauza Grivneac c. Moldovei hotărîrea din 09 octombrie 2007;

38. Cauza Buianovschi c. Moldovei hotărîrea din 16 octombrie 2007;

39. Cauza Deordiev şi Deordiev c. Moldovei hotărîrea din 16 octombrie 2007;

40. Cauza Marcu c. Moldovei hotărîrea din 16 octombrie 2007;

41. Cauza Ţiberneac Olga c. Moldovei hotărîrea din 16 octombrie 2007;

42. Cauza Ţiberneac Vasile c. Moldovei hotărîrea din 16 octombrie 2007;

43. Cauza Vitan c. Moldovei hotărîrea din 16 octombrie 2007;

44. Cauza Lipatnikova şi Rudic c. Moldovei hotărîrea din 23 octombrie 2007;

45. Cauza Deliuchin c. Moldovei hotărîrea din 23 octombrie 2007;

46. Cauza Nadulişneac Ion c. Moldovei hotărîrea din 16 octombrie 2007;

47.Cauza Banca Vias c. Moldovei hotărîrea din 06 noiembrie 2007.

I. Acuzaţia de natură penală în materia de contravenţie administrativă

În cauza Ziliberberg, Curtea a reamintit că prima chestiune care trebuie stabilită este dacă norma care defineşte abaterea aparţine dreptului penal în sistemul juridic al statului pîrît. Ulterior, urmează a fi examinată natura abaterii şi, în sfîrşit, natura şi gradul de severitate ale pedepsei care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. Toate criteriile sunt alternative, şi nu cumulative. Prevederea legală, potrivit căreia a fost sancţionat reclamantul, se referă la toţi cetăţenii şi nu la un anumit grup de persoane care au statut special. Pedeapsa (amenda) nu a avut scopul de compensare materială, dar a avut, în esenţă, scopul de a pedepsi şi de a preveni. Curtea a reiterat că, în principiu, caracterul general al Codului cu privire la contravenţiile administrative şi scopul pedepselor contravenţionale, care este atît de a pedepsi, cît şi de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că, în sensul art. 6 al Convenţiei, reclamantul a fost acuzat de o abatere penală.

În cauza Guţu c. Moldovei, Curtea a reconfirmat cele expuse în cauza Ziliberberg (citată supra), şi anume că abaterea dată a fost, de asemenea, sancţionată cu privaţiune de libertate, deci era „penală” în sensul art. 6 al Convenţiei.

***

Problema diferenţierii între dreptul contravenţional şi cel penal rămîne acută pînă în prezent. Posibil, lucrurile se vor schimba odată cu intrarea în vigoare a noului Cod contravenţional.

Sub aspect procesual, problema a fost prezentă şi în Codul de procedură penală din 1961, în cazul pronunţării unei sentinţe de achitare şi aplicării sancţiunii administrative, fapt ce prejudicia dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori (art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie).

În Codul cu privire la contravenţiile cdministrative din 29.03.1985, sancţiunea administrativă este o măsură de răspundere (art. 22). Există următoarele sancţiuni administrative: 1) avertismentul; 2) amenda); 3) ridicarea contra echivalent a obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiei administrative; 4) confiscarea obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiilor administrative; 5) privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului respectiv; 6) privarea de dreptul de a deţine funcţii sau de a exercita anumite activităţi; 7) arestul administrativ; 8) expulzarea. După cum observăm, în dreptul contravenţional există sancţiuni similare cu cele din dreptul penal. Îndeosebi, interesează în acest aspect două sancţiuni: confiscarea şi arestul administrativ. Există mai multe articole în Codul cu privire la contravenţiile administrative care prevăd confiscarea bunurilor. Confiscarea putea fi aplicată drept sancţiune principală, spre deosebire de Codul penal, în care aceasta reprezintă o măsură de siguranţă. În acest aspect, se pot ridica semne de întrebare privind respectarea principiului proporţionalităţii între sancţiunile penală şi administrativă.

Arestul administrativ se aplica pînă la 30 de zile, termenul fiind stabilit de instanţa de judecată. Codul cu privire la contravenţiile administrative nu conţinea prevederi exprese referitor la participarea apărătorului în cazurile pasibile de aplicarea arestului. Totuşi, art. 257 conţinea anumite prevederi privind statutul avocatului.

Nu existau nici alte garanţii ale unui proces echitabil. În practică, avocaţii, de regulă, nu participau la examinarea în instanţă a cauzelor contravenţionale, nici chiar atunci cînd era aplicat arestul. În noul cod contravenţional confiscarea a fost exclusă ca sancţiune, fiind redus de asemenea numărul de situaţii în care poate fi aplicat arestul.

Date: 2016-01-05; view: 766