Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






IX. Reţinerea ilegală în contravenţional

În cauza Guţu c. Moldovei, Curtea a reiterat că sintagmele „legală” şi „potrivit căilor legale” din art. 5 par. 1 se referă, în esenţă, la legislaţia naţională şi la obligaţia statului de a se conforma prevederilor materiale şi procedurale ale acestuia. Totuşi, „legalitatea” detenţiei în conformitate cu legislaţia naţională nu este întotdeauna un element decisiv. Detenţia trebuie să fie compatibilă cu scopul art. 5 par. 1. Refuzul reclamantului de a urma poliţiştii, fapt ce a determinat reţinerea, a fost condiţionat de lipsa corespunzătoare a citării. Curtea a remarcat că nici o măsură de investigaţie nu putea fi luată în ceea ce priveştefaptul că abaterea pretinsă ar fi fost comisă de fiul reclamantului, decît în cazul în care ar fi fost pornită formal urmărirea penală.

***

La utilizarea unor norme administrative, pentru a justifica reţinerea şi detenţia persoanei, ne-am referit mai sus (a se vedea par. 3 – Maltratarea).

În Codul cu privire la Contravenţiile administrative care funcţionează pînă la 31 mai 2009, potrivit art.248, pe lîngă poliţişti şi grăniceri, dreptul de a reţine îl au şi „persoanele cu funcţii de răspundere ale ministerelor, departamentelor, inspectoratelor şi instituţiilor de stat în limitele împuternicirilor lor”. De remarcat că în respectivul cod nu s-a indicat care sunt organele ce ar avea dreptul de reţinere. Potrivit capitolului 16, competente de a lua hotărîri de sancţionare contravenţională erau 29 de organe de stat. Se creează impresia că multe dintre acestea ar avea dreptul de reţinere, dacă regulamentele lor interne le-ar fi permis aceasta.

Trezeşte îngrijorare şi faptul că, la întocmirea procesului-verbal, asista doar persoana reţinută, în lipsa unui avocat. Mai mult, poate fi reţinut şi un minor, iar procesul-verbal este întocmit în lipsa reprezentantului său legal,acesta din urmă fiind doar înştiinţat.

Potrivit regulii generale (art. 249 alin. 1), reţinerea administrativă dura nu mai mult de 3 ore, însă aceeaşi normă prevedea posibilitatea reţinerii pe un termen mai lung (fără a fi concretizat acest termen), dacă acesta va fi stabilit prin acte legislative. După cum se observă, actele legislative (care pot fi de orice gen) pot permite o măsură mai severă decît cea prevăzută de cod. Potrivit art. 249 alin. 2, reţinerea dura pînă la 3 zile (este necesar a se menţiona că termenul reţinerii penale nu poate fi mai mare de 72 de ore). Reţinerea pentru o perioadă de pînă la 3 ore poate fi aplicată persoanelor care au încălcat regulile de şedere a cetăţenilor străini şi a apatrizilor în Republica Moldova, regimul de frontieră sau regimul din punctele de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova. În cazul în care contravenientul nu are documente ce atestă identitatea sa, termenul poate fi prelungit, prin decizia instanţei judecătoreşti, pînă la 72 de ore (art. 249 alin. 2 CCA). Amintim că în procedura penală orice detenţie mai mare de 72 ore este autorizată de către judecătorul de instrucţie, care este magistrat. Conform dreptului intern, în Republica Moldova procurorii nu sunt magistraţi.



Art. 249 al codului cu privire la contravenţiile administrative prevedea şi alte situaţii în care pericolul apariţiei unor abuzuri este evident. Pot fi reţinute persoanele care au comis un act huliganic nu prea grav, care au încălcat premeditat modul de folosire a simbolurilor naţional-statale, au atentat la ordinea publică în condiţiile regimului stării excepţionale, care nu execută cu rea-voinţă dispoziţiile sau cererile legitime ale lucrătorului poliţiei, care au opus rezistenţă colaboratorului poliţiei, care au ultragiat un colaborator al poliţiei, care au adresat un apel fals poliţiei, au încălcat ordinea de organizare şi desfăşurare a adunărilor, mitingurilor, procesiunilor de stradă şi manifestaţiilor, care vînd în locuri interzise mărfuri (produse) cu termenul de vînzare expirat, de proastă calitate, fără certificat ori fără semnul conformităţii sau care au încălcat regulile operaţiunilor valutare. Aceste persoane puteau fi reţinute pînă la examinarea cazului în instanţă. Împuternicirea de a reţine pe această perioadă nedeterminată o are şeful (adjunctul şefului) organului de poliţie sau alte persoane cu funcţii de răspundere care au asemenea împuterniciri. În cazul în care persoana reţinută consideră că i-au fost încălcate drepturile, aceasta poate depune o plîngere organului ierarhic superior sau procurorului (de menţionat că în Codul de procedură penală plîngerea se depune judecătorului de instrucţie).

În noul Cod Contravenţional aceste lacune au fost excluse. Totuşi rămîne a analiza conduita organelor după intrarea în vigoare a Codului pentru a putea constata în ce măsură se respectă Convenţia.

 

X. Cauţiunea

În cauza Muşuc c. Moldovei, referitor la cauţiune, Curtea a menţionat că ea poate fi stabilită doar dacă motivele care justifică arestarea sunt convingătoare. Curtea, de asemenea, a considerat că cerinţa instanţelor naţionale ca reclamantul să plătească cauţiunea şi continuarea detenţiei sale pe motivul că acesta nu a achitat-o a constituit o încălcare distinctă a art. 5 par. 3 din Convenţie. În asemenea circumstanţe, Curtea nu a considerat necesar să stabilească dacă cuantumul cauţiunii impuse reclamantului a fost excesiv sau nu.

Cuantumul impus de instanţă a fost de 2 mln. MDL, considerat de reclamant ca excesiv.

***

Problema legalităţii cauţiunii în forma în care a existat în legislaţia procesuală penală a Republicii Moldova a constituit un motiv de condamnare şi în cauza Boicenco c. Moldovei (citată supra). Prin Legea nr. 410-XVI din 21.12.2006, în vigoare din 31.12.2006, art. 191 C.pr.pen. a fost modificat, fiind exclusă din alin. (1) enumerarea infracţiunilor pentru care se poate aplica cauţiunea. Totuşi, s-a păstrat prevederea „şi s-a depus cauţiunea stabilită de judecătorul de instrucţie”, considerată de Curte ca incompatibilă cu prevederile art. 5 din Convenţie. Deci, eroarea stabilită de Curte în ce priveşte incompatibilitatea normelor interne cu rigorile Convenţiei nu a fost reparată.

Există, de asemenea, în art. 192 C.pr.pen. sintagma, care, în opinia noastră, poate crea probleme vis-a-vis de prezumţia de nevinovăţie. Art. 192 stabileşte că o condiţie a liberării provizorii pe cauţiune este „asigurarea reparării prejudiciului cauzat de infracţiune”. Pornind de la această prevedere, se conturează două probleme în ce priveşte repararea prejudiciului. Legea procesuală penală prevede instituţia sechestrului. În acest sens art. 202 alin. (2) C.pr.pen. stabileşte că „măsurile asiguratorii pentru repararea prejudiciului constau în sechestrarea bunurilor mobile şi imobile în conformitate cu art. 203-210 C.pr.pen.”. Deci, nu se poate stabili aplicarea sechestrului ca o condiţie de acordare a liberării provizorii pe cauţiune, acestea fiind două instituţii diferite. În al doilea rînd, dacă persoana care solicită liberarea provizorie pe cauţiune este impusă să repare prejudiciul, indirect această persoană este considerată vinovată în cauzarea acestui prejudiciu, adică în comiterea infracţiunii, fapt incompatibil cu rigorile prezumţiei de nevinovăţie. Se poate crea situaţia cînd o persoană, care nu-şi recunoaşte vinovăţia şi, evident, nu a reparat sau nu a asigurat repararea prejudiciului, nu poate beneficia de liberarea provizorie pe cauţiune.

 


Date: 2016-01-05; view: 801


<== previous page | next page ==>
VII. Motivarea hotărîrii privind detenţia | XI. Examinarea probelor la aplicarea arestării preventive
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.007 sec.)