E. DETALII DE CONSTRUCŢIE

A) Materiale

1. Structura de rezistenţă. Este necesar a se folosi structuri foarte rezistente, atît pentru a se putea adapta la modificări de distribuţie interioară, cît şi ca mijloc de securitate contra propagării incendiilor. Structura de beton armat este indicată de cîte ori clădirea com­portă mai mult de două caturi.

2. Finisaj. Finisajul interior, pentru sălile de expunere, trebuie să fie rezistent şi să prezinte un caracter de confort pentru vizitatori; în acelaşi timp, el trebuie să fie incombustibil. Pentru aceste motive, pînza de sac, deşi foarte agreabilă ca aspect, îndeosebi pentru pictură, nu este indicată. Dacă totuşi este folosită, ea trebuie impregnată spre a deveni neinflamabilă. Este preferabilă o vopsea de ulei, într-o nuanţă caldă, între roşu şi galben, mai rar gri-deschis. Finisajul camerelor curente se face cu materiale obişnuite fiecărei destinaţii. Trebuie să se ţină seama de puterea de absorbţie sau de reflecţie a luminii pentru fiecare material.

Finisajul exterior trebuie să fie foarte îngrijit, ţinîndu-se seama de rolul important pe care îl joacă un muzeu în ansamblul unei localităţi.

3. Pardoseli. Pardosirea sălilor de expunere constituie o problemă delicată : parchetul prezintă numeroase calităţi de rezistenţă, insonoritate, culoare, dar este greu de întreţinut; marmura este prea sonoră şi produce efecte de orbire prin reflexie, cauciucul evită aceste inconveniente, dar nu este indicat din cauza emanaţiilor de gaze dăunătoare obiectelor expuse. Este recomandabil linoleumul, care prezintă .cele mai puţine inconveniente. Pentru săi le de expoziţie cu pereţi interiori demontabili este preferabil, totuşi, parchetul deoarece permite fixarea în el a panourilor de compartimentare a sălilor mari spre a se obţine o suprafaţă mai mare de pereţi.

B) Instalaţii

Instalaţiile dintr-un muzeu trebuie proiectate şi executate cu o grijă deosebită pentru că defectările pot produce, uneori, pagube foarte mari.

1. Instalaţiile de alimentare cu apă. În afară de prescripţiile STAS 1479-50 şi 1501-51 se va ţine scama să nu se treacă conducte în interiorul sălilor de expunere şi al depozitelor, precum şi în grosimea pereţilor acestor săli. Se vor respecta prevederile impuse de Paza contra incendiilor (Normativ C.S.A.C. pentru proiectarea şi executarea construcţiilor din punct de vedere al prevenirii incendiilor, nr. 29-156/55).

2. Instalaţiile de canalizare. Ele vor fi conforme cu prescripţiile STAS 1795-50 şi 1796-50. Ca şi pentru conductele de apă, se interzice trecerea lor prin sălile de expunere şi prin depozite, cum şi prin pereţii acestora.

3. Încălzire şi ventilaţie. Pentru încălzire trebuie ales, în general, un sistem de încăl­zire centrală. Numai pentru muzeele foarte mici, de importanţă locală, se admite încălzirea cu sobe, cu condiţia ca alimentarea sobelor să fie făcută din exteriorul sălilor de expunere şi a depozitelor.

Întrucît buna conservare a numeroase varietăţi de obiecte expuse (în special operele de artă), reclamă un aer lipsit de impurităţi şi cu un grad de umiditate relativă cît mar constant (cuprins între 45 —60%), este necesar să se prevadă şi instalaţii de condiţionare a aerului, cu o uşoară suprapresiune în interiorul sălilor.

4. Instalaţii electrice. Iluminatul se face ţinîndu-se seama de cele arătate cu privire la modul de luminare a obiectelor expuse. în afară de aceasta, trebuie prevăzut un iluminat de siguranţă, alcătuit din lămpi incandescente, de tip monobloc, care intră automat în func­ţiune, în momentul întreruperii iluminatului normal.

De asemenea, trebuie prevăzute instalaţii de Siguranţă pentru unele obiecte de mare valoare. Aceste instalaţii trebuie să funcţioneze şi cu baterii proprii, în caz de întrerupere a curentului electric normal.

CAPITOLUL IV

EXPOZIŢII

Date: 2016-01-03; view: 666