Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






E) Instalaţii şi amenajări speciale

1. Muzee de artă plastică. Acestea pot conţine : picturi, desene, gravuri şi sculpturi.

Pictura necesită suprafeţe de perete cît mai mari şi posibilitate de privire liniştită, în acest scop, se prevăd galerii împărţite în compartimente de mărimi variabile, adecvate



 


Fig. 56. Amenajarea sălilor de pictura prin panouri oblice demontabile. Sălile centrale sînt luminate prin plafon.


dimensiunilor tablourilor. împărţirea se face, în general, prin panouri demontabile, aşezate perpendicular sau puţin oblic faţă de direcţia galeriei (fig. 56), înalte de 2,50 — 3,00 m. Lateral sau axial se rezervă un spaţiu de circulaţie. în alte cazuri, sînt prevăzute cabinete indepen­dente, aşezate în şir sau cu acces dintr-un coridor lateral.

Pentru anumite tablouri importante, sala poate rămîne nedivizată.

Tablourile se aşează, de preferinţă, pe un singur rînd orizontal şi de la o înălţime de 0,80 la 1,00 m în sus, pe cît posibil astfel încît centrul lor să fie la nivelul ochiului, sau puţin mai sus (1,70). Preferabil ca orizontul tabloului, dacă exista, să fie la nivelul ochiului. Tablourile foarte mari se aşează mai jos. Sub nivelul tablourilor se amenajează, adesea, un parapet sau cinteză. Tablourile trebuie să fie destul de distanţate, pentru a se evita aspectul înghesuit. Pentru evitarea efectelor de reflexie, razele luminoase trebuie să cadă oblic, fără să tindă a deveni tangente, deoarece ar slăbi intensitatea luminării şi ar exagera neregularităţile stratului de culoare (fig. 57).

Fig. 57. Poziţiile optime pentru aşe­zarea picturilor (incidenţa razelor fată de planul ferestrei, 30-00°).

Sălile trebuie să prezinte o varietate de forme, de lumină, de colorit şi de eventuală ornamentaţie, spre a se evita monotonia obositoare. în general, se evită ornamentaţiile prea bogate, pentru a nu distrage atenţia de la tablouri şi pentru ca sălile să fie potrivite pentru orice schimbări ar surveni în amenajarea lor. Totuşi, o mobilă de artă, o sculptură, o plantă decorativă, poate da spectatorilor o plăcută impresie asupra sălii.

Eventuale picturi destinate la origine pentru plafoane, bolţi, timpane, trebuie aşezate pe formele şi la înălţimile pentru care au fost concepute. Frescele, mozaicurile pot fi aşezate în galerii exterioare sau chiar aplicate pe faţadele clădirii.

Pentru odihnă şi privire mai îndelungată se prevăd fotolii şi banchete. Intre două rînduri de banchete aşezate spate în spate se pot aşeza, cu folos, radiatoarele sau gurile pentru aer condiţionat.



Aşezarea tablourilor se poate face cu cîrlige fixate în perete la înălţimea tabloului (sînt invizibile dar, la schimbări de amenajare, lasă găuri In perete); cu cabluri atîrnate de o şină sau scafă aşezată la mare înălţime (vederea lor este neplăcută, iar tablourile au balans sau vibrează); cu tije metalice verticale fixate pe perete şi cu şuruburi speciale permiţînd modifi­carea înălţimii de fixare (puţin vizibile, dau stabilitate şi siguranţă pentru tablouri).

Acuarelele se expun fie în cadre (ca şi tablourile în ulei) fie în rame uşoare fixate pe şasiuri pivotante sau glisante, mon­tate pe un suport special. Ele trebuie ferite, atît de umezeală, cît şi de razele solare directe.

 

Desenele şi gravurile pot fi păstrate : în dulapuri cu sertare ori­zontale sau verticale, de unde pot
fi cercetate pe rînd ; în cutii plate


Fig. 58. Amplasarea unei sculpturi într-o nişă luminată din spate prin oglinzi reflectante : 1—fereastră; 2 — oglinzi; 3 - sculptură.


Fig. 59. Amenajarea unei săli cu vitrine laterale şi axiale.


 

 

de unde trebuie extrase; în albume obişnuite; ele pot fi, de asemenea, fixate pe o axă verticală pivotînd în jurul acesteia şi permiţînd o cercetare comodă.

Obiectele de artă (ceramică, cizeluri, încrustări, medalii, bijuterii etc.) sînt expuse In vitrine verticale, orizontale, oblice (în formă de pupitru), după natura şi forma lor. Vitri­nele pot fi aşezate în mijlocul sălilor, la perete, sau încastrate în pereţi.

Sculpturile se aşează pe socluri de diferite înălţimi, după genul, dimensiunile lucrării şi locul pentru care au fost concepute : sculpturile reprezentînd oamenii în picioare se aşează pe socluri joase; busturile pe socluri înalte, pe şemineuri, pe comode etc., baso-reliefurile se fixează pe pereţi, eventual pe socluri adecvate.

Fig. 60. Amenajarea unei Feres­tre false, cu lumini artificială.

Lucrările de mare valoare artistică pot fi aşezate în mijlocul unei săli de pictură, într-o nişă anume creată în capul unei scări monumentale, (fig. 58) sau chiar într-o sală specială. Adesea, aceste lucrări sînt luminate prin proiectoare, al căror snop luminos este exact de forma obiectului luminat. Unele sculpturi pot fi aşezate pe socluri pivotante pentru a se pune în evidenţă fineţele modelajului după incidenţa razelor de lumină; altele se aşază în galerii exterioare sau în aer liber.

2. Muzee da artă aplicată (sau decorativă). Amenajarea acestor
muzee diferă după natura obiectelor expuse. în general, obiectele sînt expuse în vitrine (fig. 59 şi 60), pe socluri de înălţime adecvată sau fixate pe pereţi (de exemplu, tapiseriile). Adesea, muzeele se completează cu colecţii de mostre de materii prime, cu un aparataj de fabricaţie demonstrativ (cuptoare pentru ceramică, războaie de ţesut, strunguri etc.) şi chiar cu ateliere de fabricaţie pe scară mică, tot în scop demonstrativ.

 

3. Muzee de ştiinţe ale naturii. Aceste muzee diferă mult între ele, după ramura de ştiinţă respectivă. Obiectele .pot fi expuse : în vitrină (de exem­plu, aparate de precizie sau unele minereuri); pe socluri sau pe fundaţii speciale (motoare cu .abur sau electrice); în locaşuri speciale bine izolate etc.

În unele cazuri (în muzee pentru : fizică, electricitate, biologie etc.), obiectele pot fi chiar manipulate de către vizitator; în alte cazuri, se pot face experienţe în faţa publicului (scîntei de înaltă tensiune, aurore boreale artificiale, motoare în funcţiune etc.). Dimensiu­nile unor aparate pot necesita deschideri în planşeul inferior (sau superior), platforma speciale pentru gruparea spectatorilor la o anumită înălţime etc.

În muzeele de istorie naturală se folosesc adesea diorame în mărime naturală sau Ia scară redusă, care reprezintă plante şi animale in ambianţa lor naturală. Dioramele sînt alcătuite din obiecte reale, aşezate în primul plan şi dintr-un fond pictat după procedee spe­ciale, care dau iluzia volumurilor reale.

În muzeele arheologice se reprezintă, uneori, morminte preistorice exact în starea în care au fost găsite ; alteori, reconstituiri de clădiri sau chiar de ansambluri de clădiri.

Unele dintre acestea se prezintă în aer liber, altele în săli speciale, pentru a fi ferite de efectele distrugătoare ale agenţilor atmosferici.

4. Muzee tehnice. Sînt muzee analoge celor ştiinţifice ca mod de prezentare a obiec­telor, insistîndu-se în special asupra istoricului obiectelor sau aparatelor expuse.

5. Muzee sociale (de igienă, de protecţie a muncii etc.). Pe lîngă obiectele expuse, ele utilizează frecvent hărţi pentru localizarea obiectelor sau fenomenelor, diagrame, scheme etc., cum şi filme cinematografice. Ca amenajare de detaliu prezintă analogii cu muzeele de ştiinţe ale naturii şi cu cele tehnice.

6. Muzee istorice. Acest fel de muzee se pot referi la ansambluri sau perioade istorice vaste ; la istoria unui anumit eveniment important (de exemplu, un război de eliberare naţio­nală, o revoluţie socială etc.); la viaţa sau opera unei personalităţi de mare importanţă: conducător politic, om de ştiinţă, literat, artist etc.

Muzeele istorice conţin material variat: hărţi, planuri, cărţi, tablouri cu caracter istoric, afişe şi proclamaţii, uniforme, obiecte, decoraţii, arme şi trofee, scene istorice prezentate sub formă de diorame sau în aer liber etc.

Modul de amenajare prezintă analogii cu toate genurile de muzee analizate mai sus.

7. Muzee comemorative (case memoriale). Amenajarea caselor memoriale prezintă aspecte variate din cauza diversităţii obiectelor documentare care pot fi obţinute. în primul rînd se caută a se readuce construcţia în starea şi aspectul pe care le-au avut în timpul vieţii persoanei, sau perioadei istorice respective. Interiorul se completează cu mobilier, ta­blouri, cărţi, care au aparţinut persoanei sau epocii respective, aşa încît să ofere o ambianţă cît mai just evocatoare a trecutului.


Date: 2016-01-03; view: 726


<== previous page | next page ==>
B) Elemente componente | E. DETALII DE CONSTRUCŢIE
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.008 sec.)