Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






UN PALANCHIN ÎN PRERIE

 

Zeb Stump era cel care venise în ajutorul mustangerului. Urmând indicaţiile din bileţel, bătrânul vânător se grăbi să ajungă la faţa locului.

Şi sosi la timp, tocmai în clipa când jaguarul se pregătea să sară asupra prăzii. Din fericire, Zeb se afla la numai o bătaie de puşcă: glonţul care străpunse inima fiarei nu-i opri şi saltul, dar saltul acesta se dovedi cel din urmă pentru ea.

Bătrânul vânător se aruncă îndată în apă. Dar aici îl aştepta şi pe el un atac. Nu ghearele jaguarului îi dădură de furcă, ci mâinile omului pe care abia îl scăpase de la moarte. Norocul însă îi ţinea parte, întrucât cuţitul mustangerului rămăsese în hamac; în schimb, nesăbuitul se năpusti să-i sugrume. Zeb azvârli puşca din mână ca să se apere. Lupta ţinu destul de mult. În cele din urmă îl înşfacă zdravăn pe tânărul irlandez şi izbuti să-l scoată pe mal.

De îndată ce se simţi scăpat din braţele vânătorului, mustangerul sări în sus şi străbătu alunişul în fugă, de parcă piciorul beteag nu l-ar mai fi supărat câtuşi de puţin. Zeb Stump zări lucirea unui cuţit pe mantie şi-i ghici gândul: mustangerul alerga la cuţit. Se repezi într-o clipă în urma lui, îl înhaţă din nou şi îl trase deoparte.

— Repede, Phelim! strigă bătrânul. Ia şi ascunde jucăria de colo. Flăcăul şi-a pierdut judecata. Are fierbinţeală. Arde tot.

Phelim îl ascultă. Lupta tot nu se încheiase. Rănitul, se năpusti cu pumnii strânşi asupra salvatorului său. Striga şi ameninţa, cu ochii rătăciţi şi arzând sălbatic. După vreo zece minute, istovit cu desăvârşire, se lăsă pe iarbă, se mai zbătu un timp, scoţând suspine prelungi şi rămase nemişcat. Părea că ultima scânteie de viaţă s-a stins în el.

Phelim începu să-l bocească.

— Ţine-ţi gura şi nu te mai smiorcăi, nătărău afurisit! se oţărî Zeb. Urletele tale-s de ajuns ca să-i desprindă sufletul de trup. Nu-i mort, cum nu eşti nici tu! A leşinat, atâta tot! Judecând după felul cum se răfuia cu mine, n-a păţit nimic grav.

Fericit că stăpânul său trăieşte şi se află în afară de orice primejdie, Phelim trecu brusc la o bucurie fără de margini, ţopăind cum nu se poate mai caraghios. Veselia asta şi focosu-i dans irlandez o molipsi şi pe Tara, care sărea neobosită în jurul lui.



Zeb aproape că nici nu-i lua în seamă, deşi te pufnea râsul privindu-i. Se aplecă din nou asupra mustangerului. Încredinţându-se că nu are răni primejdioase, se apucă să cerceteze lucrurile azvârlite în jur. Atenţia îi fu atrasă de pălăria de panama, rămasă ca prin minune pe capul lui Gérald.

Pălăriile din pai de guaiacvila, cărora greşit li se spune „de panama”, sunt răspândite peste tot în sud, ca şi în Texas. Vânătorul ştia însă că tânărul irlandez obişnuia să poarte un sombrero mexican – o pălărie cu totul deosebită de aceasta. Se putea ca mustangerul să-şi fi schimbat obiceiul. Avea totuşi Zeb impresia că a mai văzut pălăria. O luă în mână şi ochii îi căzură peste două inscripţii: una cu pecetea fabricantului, cealaltă – scrisă de mână: „Henry Pointdexter”. Cercetă mantia şi găsi dovada că şi ea aparţinea tot lui Henry Pointdexter.

— Naiba ştie ce înseamnă toate astea! mormăi bătrânul vânător, cu ochii în pământ şi căzu pe gânduri. Pălării care nu stau pe capetele stăpânilor, capete care nu stau la locul lor pe umeri! E ceva necurat la mijloc, pe legea mea! Dacă nu m-ar durea ochiul stâng de pumnul voinicului ăsta, poate că m-aş îndoi şi de propria-mi scăfârlie că stă acolo unde se cuvine să stea. Acum n-am ce desluşiri să aştept din partea lui – adăugă Zeb, uitându-se la Maurice. Întâi să-l lase fierbinţeala. Cine ştie când o fi asta… Hm! făcu vânătorul după o vreme. Aici n-are rost să mai rămânem. Trebuie să-l ducem acasă. Să ne gândim, cum să-l ducem? Pe ăsta, degeaba, nu-l ajută mintea – oftă Zeb, trăgând cu coada ochiului la Phelim, care sporovăia cu Tara. Câinele pesemne că e mai isteţ decât el. Eh, nu-i nimic. O să dea şi el niţeluş de greu. Cum? Facem o targă. Asta se poate. Două prăjini, mantia sau cu pătura pe care a luat-o Phelim cu el şi gata. Chiar aşa. O targă, uite de ce avem nevoie.

Irlandezul se văzu chemat să dea o mână de ajutor. Tăiară şi curăţiră de crengi două trunchiuri de câte zece picioare lungime, peste care aşezară curmeziş alte două. Aşternură deasupra întâi pătura, apoi mantia. Prevăzând o nouă criză de furie, Zeb Stump se hotărî să-l lege pe Maurice de targa.

Targa nu o purtară doi oameni, aşa cum se întâmplă de obicei. Rostuiră treaba altfel: capătul dinainte fu legat de cal, pe cel din spate îl purta Phelim. Zeb păşea în faţă, în chip de călăuză. Pe acest palanchin improvizat, Maurice Gérald fu adus la colibă.

*

* *

Se întunecase când ciudatul convoi ajunse la colibă. Braţele puternice ale vânătorului aşezară grijuliu bolnavul pe pat.

Gérald nu-şi dădea seama unde se află. Nu-l recunoştea nici pe Zeb, prietenul său, care stătea aplecat asupra lui. Gândurile îi rătăceau aiurea, dar nu mai avea accese de furie. De la o vreme se linişti. Nu tăcea, însă nici nu răspundea la întrebările blajine ale lui Stump. Exclamaţii ciudate îi scăpau de pe buze.

Îi legară rănile aşa cum se pricepură – mai mult nu putură să facă. Trebuiau să aştepte dimineaţa.

Zeb îi porunci lui Phelim să se ducă la culcare. El rămase la căpătâiul mustangerului. Avea motivele lui să facă asta. Nu voia ca vorbele pe care bolnavul le rostea în delir să fie auzite de altcineva, nici chiar de Phelim. Şi veghe toată noaptea lângă patul lui Maurice, numai ochi şi urechi.

Nu i se păru ciudat să-l audă repetând mereu, în jurămintele-i de dragoste, numele Louisei. Dar buzele lui rosteau şi un alt nume: acela al lui Henry, fratele Louisei. O bolmojeală înspăimântătoare însoţea acest nume.

Zeb Stump alătura tot ce auzea acum de lucrurile ştiute şi, în clipa când se iviră zorile, nu mai avea nici o îndoială: Henry Pointdexter nu se mai afla printre cei vii.


 

CAPITOLUL LV


Date: 2015-12-24; view: 547


<== previous page | next page ==>
AJUTORUL SOSEŞTE LA TIMP | O ZI PLINĂ DE NOUTĂŢI
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.007 sec.)