Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






Alternative terapeutice

 

Pentru medicul curant, ca şi pentru psiholog, cunoaşterea

pattern-urilor adaptative favorite ale pacientului reprezintă un important avantaj, atît în (re)evaluarea prognosticului prin prisma grilei comporta- mentale, dar şi pentru aprecierea corectă a complianţei terapeutice.

Uneori se pot identifica la unii pacienţi adevărate tipuri de personalitate, cu vocaţie pentru incorporarea stressului , cum ar fi tipul A, C sau o tulburare precum alexitimia.

Primul dintre acestea, tipul psihocomportamental A, a fost descris de Friedmann şi Rosenmann, încă din anii ’60, în legătură cu predispoziţia spre boli cardiovasculare. Ulterior , s-a dovedit faptul că trăsăturile caracteristice tipului A predispun la boală psihosomatică în general, prin suprasolicitarea compartimentelor psihic motivaţional, voliţional, afectiv, cognitiv, mai ales dacă aceasta este coroborată cu nerespectarea unui regim de viaţă sanogenetic, sau cu o vulnerabilitate înnăscută de organ (meiopragie).Ei sunt adevăraţi “colecţionari de stressuri” , şi posedă mecanisme de convertire la nivel metabolic a factorului psihogen în tulburări sau boli psihosomatice (Iamandescu, 1996).

Principalele trăsături ale acestui tip de personalitate ar fi reprezentate de sentimentul urgenţei şi de ostilitate, dar lor li se asociază mai întotdeauna, şi consecinţe în planul relaţiei medic-pacient, care periclitează relaţia terapeutică, o mare parte din aceşti bolnavi fiind hipocomplianţi, avînd adesea expectaţii nerealiste de la instituţia medicală, neangajîndu-se activ în recuperarea/păstrarea stării de sănătate (au “alte priorităţi”), etc.

Restructurarea tipului A reprezintă o problemă spinoasă, în condiţiile lipsei de motivaţie a pacientului pentru schimbarea conduitelor sale “standard” de a face faţă stressului. Între modalităţile terapeutice mai frecvent folosite, s-ar situa psihoterapiile cognitiv-comportamentale, trainingul autogen şi chiar psihoterapia de grup (cu analiza predilectă a factorilor de risc incriminaţi).

 

Tipul C, pus în relaţie cu bolile neoplazice, a fost descris de Temoshok (1990), pe baza dimensiunii reprimare-vigilenţă. El ar fi caracterizat prin asocierea unor mecanisme de represiune puternice (pînă la incapacitatea de verbalizare şi chiar de recunoaştere a emoţiilor), cu un complex de reacţii secundare, precum autodeprecierea, sentimente de neputinţă şi de pierdere a controlului.

Tipul C, denumit de unii autori şi “anger-in”(pentru că o dimensiune esenţială a sa o reprezintă reprimarea sentimentelor negative, de ostilitate), constituie în plan comportamental, o ilustrare fidelă a copingului centrat pe emoţie, asociat din punct de vedere neuro-hormonal şi imunitar - cu diminuarea secreţiei de catecolamine şi a activităţii celulelor NK, şi cu hiperfuncţia axei hipotalamo-corticotrope, ceea ce accentuează inhibiţia celulelor NK.



Contrada, cit.de Brouchon-Schweitzer şi Dantzer (1994) elaborează chiar un model etiopatogenic complex, ce argumentează pentru legătura între atitudinea “raţională” (antiemoţională) a acestor subiecţi, şi dezvoltarea de infecţii cronice şi neoplazii.

 

Alexitimia, descrisă pentru prima dată de J.C.Nemiah şi mai ales de P.Sifneos (citaţi de G.Ionescu, 1990) ar fi caracterizată în principal de o incapacitate de autocunoaştere şi expresie, manifestă clinic prin :

- sărăcirea vieţii imaginative ;

- inabilitate de autoexaminare ;

- rigidizarea, “constricţia” vieţii emoţionale ;


Date: 2015-12-24; view: 679


<== previous page | next page ==>
Cîteva importante mecanisme defensive inconştiente | incapacitatea de exprimare adecvată şi nuanţată, în vederea comunicării dispoziţiei.
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.006 sec.)