Cîteva importante mecanisme defensive inconştiente

Mecanism 1.NEGAREA 2.Proiecţia 3.Comutarea 4.Refularea 5.Regresia 6.Formaţia reacţională

Conţinutul mecanismului Desprinderea, din caracteristicile potenţial nocive ale unor agenţi stressori, a celor acceptabile sau mai uşor contracarabile ; Unei dorinţe inconştiente i se refuză, cu ajutorul negării, intrarea în cîmpul conştiinţei subiectului (nu o recunoaşte ca aparţinîndu-i, sau o recunoaşte într-o formă deghizată) Subiectul atribuie altcuiva – dorinţe , tendinţe pe care nu le recunoaşte ca fiind ale salE ; Alte forme de manifestare : asimilarea de către subiect a unei persoane cu o alta (ex. :transferul din psihanaliză), identificarea subiectului cu alte persoane sau cu creaţia sa Energia subiectului este deturnată de la scopuri intangibile, reprobabile, antisociale, spre scopuri tangibile (± cu utilitate socială : sublimare) Trimiterea şi menţinerea în inconştient de gînduri, imagini, amintiri, trăiri reprobabile, penibile, antisociale, psihotraumatizante ; Are caracter de apărare temporară, deoarece conţinuturile refulate exercită o presiune permanentă asupra conştiinţei, tinzînd să iasă la suprafaţă într-o manieră simbolică (vise , acte ratate, lapsusuri , sau (patologic) – CA simptome psihice). Reîntoarcerea la etape anterioare ale dezvoltării suBiectului (etape legate de experienţe mai agreabile şi satisfacţii mai mari), produsă mai ales în condiţii de frustrare reală sau imaginară. Investirea în diferite obiecte – de sentimente de sens opus unei dorinţe refulate, şi comportamente inverse celor care corespund dorinţei refulate.

7.INTELECTUA-LIZAREA

EPUIZAREA, ÎN PROCESUL ANALITIC, AL CONŢINUTULUI PSIHOTRAUMATIZANT AL UNEI SITUAŢII DE VIAŢĂ

Criticii paradigmei psihanalitice subliniază insuficienta operabilita-te şi putere de generalizare a acesteia: mecanismele defensive, în viziune

psihanalitică, ar fi îndreptate majoritar spre blocarea pulsiunilor instinc-tuale interne (şi mai puţin înspre afară), ca moment de apariţie sunt post-afective(se declanşează doar după ce a intervenit “anxietatea de semnal”, cînd “pulsiunile instinctuale ameninţă să inunde Ego-ul” (Miclea,1997). În viziunea acestor autori, demersul acestor mecanisme este adesea distorsionant în finalitate (nu facilitează uneori decît adaptarea de moment, iar alteori este chiar generator de simptome).

În plus,se aduc critici care ţin de însăşi esenţa teoriei psihanalitice : operarea implicită cu constelaţii şi mecanisme psihice inconştiente, deci nedemonstrabile.

Reţinem, la acest punct (în ce priveşte mecanismele adaptative în faţa stressului psihic) – predilecţia pentru folosirea termenului de “coping”, de către cognitivişti, faţă de termenul “mecanisme defensive”, mai uzitat de orientarea psihanalitică, care corespund tendinţei de a alătura termenul de “coping” mecanismelor conştientizate, iar pe cel de “mecanisme defensive” – celor subconştiente sau inconştiente.

Principalele deosebiri între cele două curente, în ce priveşte mecanismele adaptative faţă de stress, sunt sintetizate în tabelul 2 :

Tabel 2

Date: 2015-12-24; view: 697

<== previous page	\|	next page ==>
Coping : caracteristici generale	\|	Alternative terapeutice

doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.009 sec.)