Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






III. 5.2. Paralelă între preoţia Vechiului Testament şi Preoţia lui Hristos

 

 

“Orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate”. Calităţile vechiului arhiereu erau acestea:

a) El era ales dintre oameni, şi anume, dintre fii tribului Levi.

b) Pentru că aducea jertfe către Dumnezeu, însemna că el avea o instituire divină, precum chiar Epistola precizează: “Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron”.

c) Era pus pentru oameni având funcţia să aducă jertfe, prin care invocă de la Dumnezeu iertarea păcatelor poporului.

d) Firea sa omenească, cuprinsă de aceleaşi slăbiciuni ca ale tuturor celorlalţi oameni, impunea ca jertfă pentru păcat, pe care o oferea lui Dumnezeu de Ziua Împăcării, să fie şi în folosul lui. Aspectul acesta este redat astfel: “El poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune[152]”.

Cu privire la jertfa din Ziua împăcării oamenilor cu Dumnezeu, avem de remarcat că, după ce Arhiereul ieşea din Sfânta Sfintelor, pe care o stropise cu sânge de animal tânăr şi fără defecte fizice, îşi punea mâinile pe un ţap şi îl trimitea în pustie, încărcat, așa-zicând, cu păcatele poporului. Pe acest animal îl făcea Azazel, adică diavol, pentru că purta asupra lui păcatele unui întreg popor. Lucrarea aceasta era dorită de Dumnezeu doar ca tipologie a adevăratei iertări a păcatelor, ce avea să se producă prin Jertfa Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru că, nici ţapul acela nu putea duce păcatele unui întreg popor şi nici arhiereul nu putea să aducă o reală jertfa ispăşitoare.

Faţă de acela, Fiul lui Dumnezeu Întrupat a preluat în firea Sa umană, unită cu Dumnezeirea, Care I-a dat şi autoritatea şi puterea, toate păcatele omenirii, pe care le-a şters prin Jertfa Sa de pe Cruce. Fiul a putut să se încarce cu păcatele noastre, pentru ca aceasta a fost dorinţa Prea Sfintei Treimi, ca Logosul cel Veşnic tocmai în acest scop să Se înomenească. Calitatea Lui de Dumnezeu pe care n-a pierdut-o prin întrupare, a dat putere Dumnezeiască firii Sale umane de a prelua asupra ei omenirea întreagă, ca un nou Adam; aceeaşi putere I-a dat-o şi Arhieriei Sale, ca prin Jertfa cea unică a Trupului său să spele toate păcatele oamenilor preluate de El. Desigur, nu în chip automat, ci în deplină conştiinţă şi dorinţă de mântuire în Hristos a celor care vor să se împărtăşească de roadele mântuitoare ale acestei Jertfe, prelungită şi actualizată euharistic în cadrul Sfintei şi Dumnezeieşti Liturghii[153].



Păcate personale Hristos- Mesia n-a avut, precum arhiereul Vechiului Testament. De aceea a putut purta sarcina păcatelor noastre, fără ca ele să-L pervertească. După cum ştim, păcatele pervertesc pe oameni şi aduc în viaţa lor mari necazuri şi mari suferinţe. Păcatele noastre, preluate de Iisus Hristos I-au adus suferinţă de pe Cruce, fără să influenţeze în rău firea Sa umană, aşa cum se petrec lucrurile în viaţa noastră, când un păcat te stăpâneşte. În aceeaşi situaţie era şi arhiereul Vechiului Testament, care fiind luat dintre oameni, cu însărcinarea să aducă jertfe şi rugăciuni pentru popor, mijlocirea acestora era şi în sprijinul lui. De aceea trebuia “să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi cu cei rătăciţi, de vreme ce şi el era cuprins de slăbiciune”.[154]

Spre deosebire de arhiereul Vechiului Testament, Arhieria lui Iisus are calităţi cu adevărat dumnezeieşti:

a) Ca Arhiereu pătimitor, El era chemarea, adică investirea lui Dumnezeu prin chiar faptul că este Fiul Său. Pentru întărirea acestui adevăr Epistola reproduce un text mesianic din Psalmul 2, 7: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”. Iar pentru arătarea calităţii Preoţiei Sale de a fi veşnică, se foloseşte de un text din Psalmul 109, 4, nu mai puţin celebru: “Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec[155]”.

b) În calitatea Sa de Mare Arhiereu, are funcţia de a aduce rugăciuni şi cereri, înţelese ca intercesiune generală în folosul oamenilor. În latura Sa umană, “deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit”.

c) Ca Arhiereu Preamărit, are o fiinţă desăvârşită, prin care “se face tuturor ce-L asculta temei de mântuire veşnică”. Este vorba de firea Sa umană, pe care a înălţat-o cu sine, “de-a dreapta întru cele preaînalte”. De aceea, chemarea de veşnic “Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni”, este voită de Dumnezeu, Care L-a numit “Arhiereu după rânduiala lui Melchisedec”

Acum să detaliem calităţile de Mare Arhiereu al Domnului nostru Iisus Hristos. Dacă Aaron, care a fost arhiereu luat dintre oameni şi cuprins de slăbiciuni, a avut chemarea de arhiereu de la Dumnezeu, întrucât “nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta”, cu atât mai mult Hristos, Arhiereul veşnic “nu S-a preaslăvit pe Sine Însuşi ca să Se facă Arhiereu”, căci investirea aceasta o are de la Dumnezeu Tatăl.[156]

 

 


Date: 2015-12-24; view: 392


<== previous page | next page ==>
III. 5.1. Iisus Hristos – Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec | IV.1. Iisus Hristos – Arhiereul Liturghisitor al Altarului ceresc
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.016 sec.)