III. 5.1. Iisus Hristos – Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec

“Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine Însuşi ca să Se facă Arhiereu, ci cel ce a grăit către El: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”. Cel care grăieşte aceste cuvinte, surprins prin inspiraţie în Psalmul 2, 7, este Dumnezeu Tatăl. Citatul, pe care Epistola l-a folosit şi în introducere pentru a arăta superioritatea lui Hristos faţă de îngeri, aici are rolul de a dovedi veşnicia Preoţiei Sale, ce rezultat din naşterea Sa veşnică din Tatăl[147].

Celălalt text, luat din psalmul 109, 4: “Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”, pune în discuţie filiera preoţiei lui Hristos, care se detaşează complet de filonul vetero-testamentar, pentru a-I arăta superioritatea şi veşnicia. Acum putem să ne dăm seama de ce Jertfa adusă de Iisus Hristos este atât de puternică? Pentru că este vehiculată de o preoţie veşnică, ce are însăşi puterea sfinţitoare a Fiului Veşnic al Tatălui.[148]

Cu privire la dubla naştere a Persoanei Treimice, numită Logosul Veşnic, avem de reţinut că El se numeşte Fiul lui Dumnezeu, pentru că este născut “mai înainte de toţi vecii” din ousia, adică din fiinţa Tatălui, pe care o are în comun şi cu Duhul Sfânt, Cel purces din veci din Tatăl. Naşterea cea dea doua este întruparea cea de “la plinirea vremii”, din Sfânta Fecioară Maria. Prin aceasta intră în timp, fără ca acesta să-l constrângă. Dimpotrivă, prin Întrupare, El devine Domn şi Stăpân al istoriei[149].

Privitor la veşnicia Preoţiei Sale, redată prin al doilea text, cel din Psalmul 109, avem de făcut următoarele precizări. Când Dumnezeu Tatăl zice despre Fiul Său, născut din veci din fiinţa Sa, că este “Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”, primul gând, care ne vine în minte, este acela că Arhieria lui Hristos se rupe, ca instituţie, de preoţia Vechiului Testament, inaugurate prin Aaron, primul arhiereu al ei. Ne punem întrebarea: de ce? Rânduiala preoţiei lui Aaron, aşa cum v-am spus, nu era una care să poată aduce ispăşirea, adică iertarea păcatelor. În plus, arhieria Vechiului Testament a fost una temporal ace urma să dăinuiască până la Hristos. Cunoaştem că ea şi-a încheiat existenţa la anul 70 după Hristos, când Templul din Ierusalim a fost distrus de către romani, odată cu cucerirea Ierusalimului. După această îngrozitoare împrejurare, poporul evreu se va împrăştia în toată lumea. Astăzi, deşi Israel este un stat de sine stătător, mozaismul este o religie fără jertfă, iar o religie fără jertfă nu poate fi numită religie[150].

Ce înseamnă că Iisus Hristos a venit în lume ca Fiu al lui Dumnezeu, si că a fost iniţiatorul, pe Cruce, al Preoţiei, cea după rânduiala lui Melchisedec? Acest Melchisedec a trăit pe vremea lui Avram, protopărintele neamului evreiesc. Acestuia Avram i-a dat zeciuiala din animalele de jertfă şi din tot ce avea, socotindu-l “preot al Dumnezeului cel prea înalt”. Numai că nici pe vremea aceea, nici mai târziu nu s-a cunoscut date genealogice despre acest Melchisedec. Cuvântul Melchisedec înseamnă rege al dreptăţii. El stăpânea cetatea Sale, cuvânt care înseamnă pace. De aceea, el este cunoscut ca rege al dreptăţii şi păcii. Acest rege-preot, despre care nu s-a ştiut de unde este, ce a mai făcut după întâlnirea cu Avram şi când a murit, are, cum zic teologii, o veşnicie negativă, ca o preinchipuire, prin comparative, a veşniciei Preoţiei lui Hristos, Cel venit din veşnicie şi Care, în firea Sa umană, Îşi poartă în veşnicie Preoţia. De aici pleacă revelaţia lui Dumnezeu că Preoţia Domnului Hristos este după rânduiala, adică după modul de înţelegere al preoţiei lui Melchisedec, nu după cel al preoţiei lui Aaron[151].

Date: 2015-12-24; view: 410