II.2.5. Cum este Iisus Hristos superior îngerilor

În Vechiul Testament unşi erau: proorocii, arhiereii şi împăraţii. Iisus Hristos, ca întrupare a Fiului Veşnic al lui Dumnezeu, posedă dumnezeieşte toate aceste puteri, realizând mântuirea prin cele trei misiuni Treimice pe care le împlineşte în Biserica Sa: de Mare Profet, de Mare Împărat şi de Mare Preot. Epistola către Evrei dă mărturie în chip deosebit despre Preoţia lui Iisus Hristos, fără a neglija nici misiunea împărătească şi profetică, aşa cum deja am observat.

În versetele de până acum, luate din Vechiul Testament, autorul Epistolei a căutat să dovedească superioritatea şi supremaţia Fiului Întrupat că Mesia, faţă de îngeri, arătând că El posedă aceste atribute şi în noua Sa calitate de Dumnezeu în trup uman. În citatul următor, se potenţează atributul Fiului de Creator al Universului. Acesta, ca orice lucru ce cunoaşte început, va veni şi un sfârşit. Pe când Creatorul va rămâne veşnic. Afirmaţiile legate de caracterul finit al lumii materiale are, de asemenea, caracter apologetic, fiindcă printr-un text revelat, autorul Epistolei vroia să infirme poziţiile greşite ale cosmogoniei filosofice, care susţinea că universal este veşnic, pentru că eternul este şi material din care a fost creat prin demiurgi (finite intermediare între Dumnezeu şi lume[85]).

Textul, cu autoritate revelată, ales de autorul Epistolei ca să demonstreze superioritatea şi veşnicia Fiului în raport cu lumea create şi finite, este luat din Psalmul:,, Intru început, Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrurile mâinilor Tale; Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate că o haină se vor învechi; şi că pe un veşmânt le vei strânge şi că o haină vor fi schimbate[86]. Dar tu Acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi”. Să precizăm că psalmistul referă textul acesta la Dumnezeu. Dar autorul Epistolei îl aplică la Fiul, Care, ca Dumnezeu în Trup, este, deasemenea, Domn. Căci prin El, Tatăl a creat lumea, iar în calitatea Sa de Mesia-Hristos a re creat-o spiritual, fapt pentru care, ca răsplată, I s-a conferit Treimic domnia nu numai peste omenire, ci chiar peste întreg Universul creat.

Iată cine este Iisus Hristos-Mesia, pe Care noi Îl cinstim ca Dumnezeu Adevărat şi Căruia Îi dăruim întreaga noastră viaţa, nădăjduind că, prin ascultarea faţă de El, să dobândim împreună cu El, Împărăţia cea veşnică a Tatălui. Aceasta nu va cunoaşte sfârşit şi împuţinare, precum viaţa oamenilor şi existent Universului. Anii vieţii omeneşti sunt puşi intru stăpânirea lui Dumnezeu. Existenţa Cosmosului este pusă sub stăpâniră lui Dumnezeu. Timpul este sub stăpânirea lui Dumnezeu. Doar El rămâne neschimbat. ,,Tu Acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi”. Aceeaşi idée a veşniciei lui Mesia, în calitatea Sa de Creator al lumii, este exprimată condensate şi autoritar de Epistola prin formularea neîntrecută în celebritate:” Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci Acelaşi este[87]”.

Faţă de tot ce s-a afirmat până aici despre Dumnezeu şi Mesianitatea Fiului Întrupat al lui Dumnezeu, îngerii, propulsaţi de către contemporani într-o importanţă mai mare decât se cuvenea, sunt doar “duhuri slujitoare”. Căci nu lor Dumnezeu le-a dat vrednicia Dumnezeiască “a şederii celui de-a dreapta slavei întru cele preaînalte”, ci Fiului. Acesta poartă cu Sine în Sânul Prea Sfintei Treimi, Celei de o fiinţă, Trupul Său îndumnezeit de către Tatăl, prin Jertfă şi Înviere. Prin misiunea împlinită, Fiul a repurtat cea mai mare victorie asupra vrăşmaşilor lui Dumnezeu şi a oamenilor: diavolul şi moartea, peste care I s-a dat deplină stăpânire să-I supună, să-I domine şi să le mărginească stăpânirea peste viaţa oamenilor. Poziţia aceasta dogmatică autorul Epistolei găseşte că este redată clar şi neechivoc de următorul text revelat, al Scripturii Vechi:” Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăşmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?”. [88]

Într-adevăr, îngerii îşi au rostul lor bine determinat în creaţia lui Dumnezeu şi în acţiunea Sa către oameni, fiind vrednice şi sfinte “duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii”. Misiunea de slujitori, pe care o au îngerii este, în acest text, întărirea şi concluzia celui din Vechiul Testament, unde aceştia sunt înfăţişaţi ca slujind necontenit lui Dumnezeu. Aici, aceeaşi misiune de slujire o au îngerii din partea lui Dumnezeu şi “pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii [prin Hristos]”. Cine sunt aceştia? Indubitabil – noi, creştinii. Avem aici textul cheie, care ne îndreptăţeşte să susţinem că îngeri păzitori primesc doar creştinii, după ce au primit intrarea în Biserica prin Sfântul Botez. Aceasta este misiunea îngerilor acum, în Legea harului sfinţitor[89].

Cât despre domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul cel Întrupat în istorie, toţi creştinii trebuie să avem cunoştinţă şi conştiinţa că este pentru Biserica Sa, pe care “nici porţile iadului nu o vor birui”, “strălucirea slavei şi a chipului finite lui Dumnezeu, Care ţine toată [lumea] cu cuvântul puterii Sale”. Acestuia se cuvine cinstea, închinăciunea şi slavă în vecii vecilor.[90]

Date: 2015-12-24; view: 433