I.7.3. Dialectica celor două Testamente

Un ultim aspect al învăţăturii din Evrei merită o atenţie deosebită. Mai bine decât ori care altă scriere a Noului Testament, Epistola către Evrei arată cum vechile Scripturi se împlinesc în Hristos, reverend ansamblul raporturilor care definea această împlinire creştină. Este vorba de un sistem complex şi chiar paradoxal, căci uneşte afirmaţii şi negaţii pentru a ajunge la o realitate neaşteptată. Exemplul cel mai semnificativ este cel al Jertfei lui Hristos. Într-un sens, moartea lui Hristos pe Cruce este însăşi negarea vechiului cult, părând fără legătură cu el, căci i se opune în multe privinţe. Dar o privire atentă descoperă o profundă continuitate: de-o parte şi de alta, vorbim de ofrande înfăţişate lui Dumnezeu. Căci în cazul celor două tipuri de jertfă, se merge până la vărsarea sângelui, ambele având scopul de a obţine iertarea păcatelor. Dar ce magnifică superioritate în cazul Jertfei lui Hristos! Ritualului anonim de înjunghiere a animalului, îi urmează, în Jertfa lui Hristos, darul personal ce produce cu adevărat iertarea păcatelor, prin supunerea Sa de bună voie lui Dumnezeu şi prin solidaritate perfectă cu “fraţii Săi”[50].

Astfel, scopul urmărit de cultul vechi este atins odată pentru totdeauna prin cultul Jertfei lui Hristos, care este actualizat neîncetat în Sfânta Liturghie. Din acest moment riturile vechi s-au perimat, pentru că şi-au aflat împlinirea în Crucea lui Hristos[51].

Acest exemplu este departe de a fi singurul. De la un capăt la celălalt, autorul Epistolei pune faţă în faţă promisiunile mesianice cu realizarea lor în Hristos; vechile prefigurări cu împlinirea lor şi, totdeauna, face să iasă la iveală diferitele raporturi dintre cele două Testamente, ce caracterizează desfăşurarea planului lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor prin Întruparea, Jertfa şi Învierea Fiului Său cel Veşnic. Autorul are un ascuţit simţ al continuităţii acestui plan dumnezeiesc, ce leagă cele două lumi, dar nu se arată mai puţin conştient de noutatea şi de caracterul final şi desăvârşit al Revelaţiei realizată prin Hristos Marele şi Unicul Arhiereu al Testamentului Nou[52].

I.8. Concluzie

Dacă, bineînțeles, se cere un efort însemnat pentru pătrunderea textului Epistolei către Evrei, această strădanie este bogat recompensată. Se poate vedea, în acest text al Noului Testament, intensă năzuință de a intra în comuniune cu Dumnezeu, de a vedea învăţătura adâncă, referitoare la mijlocirea lui Hristos la Tatăl, pentru mântuirea sufletelor noastre, prin Jertfa Sa, şi o înţelegere reală a dificultăţilor existenţei creştine, încă nu este posibil să nu ai bucuria de a te întoarce asupra acestor pagini magnifice. Contribuţia lor la înţelegerea Soteriologiei creştine este, în vremurile acestea, mai preţioasă că niciodată, pentru că Epistola către Evrei se exprimă cu un mesaj puternictuturor credincioşilor dezorientaţi şi ameninţaţi de deprimare. Ea are darul de a prescrie adevărul remediu pentru acest gen de alinare; nu numai vagi îndemnări moralizatoare, ci un serios efort de aprofundare a credinţei

Date: 2015-12-24; view: 433