Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






I.7.1.Arhieria lui Hristos

 

Nu este uşor să precizăm că aportul doctrinar, cu totul inedit, al Epistolei către Evrei constă, înainte de toate, în prezentarea sacerdotală a Tainei lui Hristos. Evrei este singura scriere a Noului Testament care dă lui Hristos titlul de Mare Preot, adică de Arhiereu, fapt de o excepţională importanţă pentru înţelegerea complexităţii Hristologiei. Astfel, aflăm aici exprimate raporturile care există între credinţa creştină şi unul dintre principiile curente ale tradiţiei biblice, cel privitor la cult, format din: ritualuri, jertfe de animale, preoţie, Cortul Mărturiei şi mai târziu Templul, toate văzute ca petrecere a lui Dumnezeu cu poporul Său, Israel[33].

La prima vedere, Persoana şi opera lui Iisus Hristos nu se raportează la acest mod de expresie religioasă. El n-a aparţinut clasei preoţeşti şi n-a pretins niciodată vreo funcţie sacerdotală. Cât priveşte evenimentul de pe Golgota, n-a fost receptat, exterior vorbind, că având caracter de ritual. Moartea lui Iisus a fost privită de cei din epoca drept o pedeapsă legală, act juridic infamant care scotea persoana răstignită din poporul lui Dumnezeu, pe când jertfa era un act ritual de preamărire, care unea cu Dumnezeu[34].

Dar ca să fie plenar evidenţiat caracterul sacrificial al Pătimirii şi al Învierii lui Hristos, au fost necesare două mutaţii ale concepţiei vechi privitoare la jertfă: mai întâi a trebuit luminată şi lărgită concepţia tradiţională legată de modul împlinirii jertfelor, şi mai apoi, trecând dincolo de aparenţe, a trebuit să i se recunoască morţii lui Hristos sensul ei profund de jertfă. [35]Aşa încât, sub inspiraţia textelor profetice şi a cuvintelor lui Iisus Hristos referitoare la instituirea Sfintei Euharistii condusă de dorinţa Domnului că Moartea Sa să se suprapună peste vechea sărbătoare pascală, când “Pastile nostru Hristos pentru noi S-a jertfit” reflecţia creştină s-a deschis larg în direcţia recunoaşterii caracterului sacerdotal al Jertfei de pe Cruce. Cu Epistola către Evrei învăţătura aceasta a atins claritatea maximă. Dar nu se putea ajunge la acest rezultat fără o comparativă atentă cu riturile vechi privitoare la jertfele de animale. Această evocare, cum am spus-o mai sus, risca să-l umilească pe cititorul modern. Însă trebuie observat că autorul, departe de a se opri la acest stadiu, nu vorbeşte despre acela decât pentru a-l antrena pe credincios la o înţelegere mult superioară privitoare la unicitatea şi dumnezeirea Jertfei lui Hristos[36].



În Moarte şi Înviere autorul recunoaşte perfectă împlinire a Preoţiei lui Hristos: Fiul lui Dumnezeu şi Fratele oamenilor, Hristosul preamărit asigură credincioşilor intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu prin Arhieria Sa, prin care Îşi actualizează necontenit în ceruri, în chip liturgic şi euharistic, Jertfa proprie. Preoţia Sa, la care a fost chemat ca şi Aaron, este net superioară celei dintâi, căci pe baza mărturiei Psalmului 109, Dumnezeu a dorit să ridice un Preot cu totul deosebit, “după rânduiala lui Melchisedec” nu după cea a lui Aaron. Astfel Moartea şi Preamărirea lui Hristos se constituie într-o adevărată Jertfă, care vine să înlocuiască toate jertfele din vechimea israelită. De aceea, ea este propulsată în veşnicie prin Arhieria Sa. [37]Vechile jertfe, de nuanţă pur omenească, n-aveau puterea să curăţe în profunzime nici măcar conştiinţele cu atât mai mult să-l ridice pe om la Dumnezeu. Moartea lui Hristos, Fiul Întrupat al lui Dumnezeu este, dimpotrivă, o Jertfă personală perfectă, care îi cuprinde pe credincioşi în întregime şi-I supune voinţei lui Dumnezeu[38]. În acelaşi timp, introducându-i, prin Arhierie, în Liturghia Jertfei Sale celui din ceruri, aceasta îi înnoieşte cu totul şi-i aşează “de-a dreapta lui Dumnezeu”, întocmai ca şi pe Hristos . Căci, prin Moartea, Înviere şi Înălţare, Hristos Şi-a evidenţiat Preoţia cea veşnică, prin care a lucrat ştergerea păcatelor, şi a mijlocit un Nou şi veşnic Testament. Aşa înţelegem cum Sângele Său, primit de noi în chip euharistic, ne deschide drum liber spre Dumnezeu. Avem, aşadar, în Jertfa lui Hristos o lucrare dumnezeiască şi un dar de la Dumnezeu, oferit oamenilor “spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”, prin Liturghia cea de-a pururi din ceruri a Fiului Său Întrupat şi Preamărit, ca Arhiereu veşnic[39].

Aşa înţelegem cum a realizat Dumnezeu Însuşi, în Fiul Său, desăvârşirea omului (2, 10), pe care Sfinţii Părinţi o numesc îndumnezeire.


Date: 2015-12-24; view: 446


<== previous page | next page ==>
I.6.Structura Epistolei | I.7.2.Implicarea în Jertfa lui Hristos
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.007 sec.)