Evaluarea corecta si rapida a situatiei in cazul abuzului de toxice

Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate.

NOTA: exista anumite teste toxicologice care se pot realiza chiar si ambulator (acasa), dar si in clinicile specializate si care pot identifica un eventual consum de substante toxice (droguri). Aceste teste se realizeaza prin analizarea urinii si pot identifica droguri precum amfetamina, matamfetamina, opiaceele, marijuana si cocaina (un test pozitiv poate insemna prezenta oricarei dintre aceste substante). Aceste teste sunt rar folosite pentru depistarea unui eventual abuz si necesita confirmarea unui laborator specializat de toxicologie care poate identifica fiecare substanta in parte. Testele de acest tip sunt utile pe perioada tratamentului si recupararii pacientului si sunt realizate sub stricta supraveghere medicala.

In cazul in care este necesar tratamentul de specialitate sunt recomandate urmatoarele:

- instituirea cat mai rapid posibil a tratamentului specializat. Parintii trebuie sa discute cu specialistul toate optiunile terapeutice si sa decida impreuna cu acesta metoda cea mai buna pentru fiecare caz in parte
- implicarea parintilor in tratamentul si recuperarea adolescentului. Parintii trebuie sa ofere copiilor sprijinul psihic necesar pe toata perioada recuperarii si nu trebuie sa recurga la diferite pedepse care pot afecta negativ evolutia acestora
- terapia familiala este de asemenea recomandata, deoarece in cazul unui eventual abuz sunt afectati toti membrii familiei. Este util ca membrii familiei sa cunoasca implicatiile consumului de droguri sa invete sa-si ajute copilul si sa-l fereasca pe acesta de eventualele recidive
- stabilirea planurilor de viitor este importanta odata cu terminarea tratamentului si consta in reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile si pot ajuta adolescentul sa-si continue studiile si sa-si faca un scop in viata
- profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescentilor au cel putin o recadere dupa terminarea tratamentului initial. Recaderile sunt frecvente deoarece dependenta si abuzul de substante toxice sunt considerate afectiuni cronice. Nu trebuie sa se uite ca recaderile nu sunt considerate un esec al tratamentului initial, de aceea sprijinul familiei si prietenilor pe toata aceasta perioada este extrem de important.

Drogurile şi dependenţa de droguri sunt o problemă mult mai veche decât ne imaginăm. În 1378, emirul Soudon Sheikhouni al Arabiei a încercat să pună capăt abuzului de cânepă indiană în rândul sărăcimii, distrugând toată cânepa, închizându-i pe toţi consumatorii de cânepă şi poruncind să li se scoată dinţii celor condamnaţi [1]. Balzac era dependent de cafea, iar Freud de ţigări, ceea ce le-a cauzat moartea. Îmi propun prin acest articol [2] să arăt câteva dintre implicaţiile individuale şi colective posibile ale legalizăriidrogurilor. Pentru o înţelegere clară a fenomenului voi prezenta efectele dependenţei de droguri nu pe baza unor prejudecăţi, mituri sau teorii false ci, luând ca suport cercetările ştiinţifice recente, adică evidenţe.

Dacă definiţia dependenţei de droguri este încă sub semnul întrebării (dependenţă fizică vs dependenţă psihică, adicţie, sistem motivaţional bulversat, alegere conştientă vs mecanism învăţat ce operează mânat de un impuls inconştient, brain disease, boală), totuşi clinicienii au căzut de acord că cel puţin trei dintre următoarele simptome trebuie să persiste timp de şase luni pentru stabilirea diagnosticului: dorinţă continuă, pierderea controlului, preocupare frecventă, continuare în ciuda consecinţelor negative, creşterea intensităţii şi frecvenţei comportamentului, renunţare la activităţile sociale şi iritabilitate în lipsa comportamentului.

În multe cazuri persoana dependentă îşi exprimă dorinţa sinceră de a nu mai lua drogul, însă de fiecare dată eşuează în menţinerea abstinenţei [3]. Dependenţa este progresivă. Drogurile au efecte diferite. Un Ecstasy îţi provoacă o stare de euforie, pe când o doză de heroină te face să te simţi somnolent şi apatic: „mă trezeam dimineaţa cu crampe stomacale şi dureri musculare şi o senzaţie groaznică“ [4]. Drogurile îţi pot oferi senzaţia eliberării de anxietate („când consumi heroină dispare senzaţia de singurătate. E ca şi cum ai avea un iubit“), o controlare a impulsurilor agresive sau o eliminare a simptomelor psihotice [5]. Tehnologia modernă permite astăzi descoperirea acţiunii fiecărui tip de drog asupra neuronilor şi receptorilor cerebrali şi mai ales asupra secreţiei de dopamină, care funcţionează ca o întărire pozitivă (cocaina) [6]. Modificările la nivelul acestui neurotransmiţător pot duce la atrofierea celulelor cerebrale sau la anormalităţi în circulaţia sângelui şi în metabolismul glucozei cerebrale din cortexul prefrontal sau în alte arii limbice care oferă substratul efectelor neurobiologice în cazul depresiei, comportamentelor compulsive sau deficitelor cognitive [7]. În funcţie de modul de administrare, drogurile au o acţiune rapidă, de la o oră (ingestie) până la câteva minute sau secunde (injectare intravenoasă). Comportamentul este greu de stăpânit. Începem întâi cu o ţigară, apoi încă una, continuăm cu o doză mică inhalată, apoi injectată, şi în final o supradoză şi ne prăpădim. Unele droguri produc adaptări fiziologice, astfel încât corpul nu funcţionează într-un mod obişnuit în absenţa lor [8].

În anul 2005, United Nations Office on Drugs and Crime oferea publicităţii o listă ce aproxima numărul consumatorilor de droguri: 200 de milioane consumau droguri ilegale, 76 de milioane sufereau din cauza alcoolului, iar 1.000 de milioane din cauza fumatului, dintre care majoritatea erau dependenţi [9]. În ceea ce priveşte situaţia din Europa, EMCDDA oferea următoarele date: 74 milioane de europeni au consumat cannabis măcar o dată, 13 milioane cocaină şi 12 milioane amfetamine [10]. În România, deşi studiile serioase au început să apară doar din 2004, numărul consumatorilor s-a estimat a fi sub 2% din întreaga populaţie (în 2007). În Bucureşti, din cei 31.625 de consumatori doar 1.891 au beneficiat de tratament [11]. Drogurile, asemenea cafelei şi ţigărilor, demonstrează într-un mod excepţional capacitatea de a se înrădăcina. Oamenii consumă din nou un drog deoarece ultima dată când l-au consumat efectul a fost plăcut, iar ultima experienţă o propune pe următoarea şi pe următoarea după aceasta, astfel că obiceiul se formează treptat, iar urma deprinderii devine întipărită [12]. Plăcerea este imediată, iar durerea se amână. Un adevăr psihologic fundamental este că plăcerea imediată va avea o influenţă mult mai puternică asupra comportamentului decât durerea ulterioară şi incertă [13]. Se declanşează epidemia consumului.

Date: 2015-12-24; view: 539