Justitie si afaceri interne in cadrul UE

Domeniul justiţiei şi al afacerilor interne (JAI), care are o influenţă puternică asupra vieţii cetăţenilor europeni, constituie probabil domeniul politic asupra căruia Tratatul de la Lisabona a avut impactul cel mai puternic.Practic, întreg domeniul JAI face obiectul codeciziei (cu votul majorităţii calificate în Consiliu), cu excepţia dreptului familiei, a cooperării poliţieneşti operaţionale şi a altor câteva domenii (a se vedea nota de informare).În plus, domeniile care făceau anterior parte din al treilea pilon, precum cooperarea judiciară în materie penală şi cooperarea poliţienească, vor face obiectul aceluiaşi tip de norme ca în cazul pieţei unice. În consecinţă, măsurile adoptate la nivelul UE şi pe plan naţional în aceste domenii vor face obiectul controlului jurisdicţional al Curţii de justiţie de la Luxemburg.Istoria ne arată că evoluţia a fost lungă...■ Cooperarea informală şi crearea spaţiului SchengenStatele membre au început să coopereze în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne la jumătatea anilor şaptezeci, pe o bază informală, interguvernamentală, în afara cadrului Comunităţii Europene. În 1985, Germania, Franţa şi ţările Benelux au încheiat Acordul Schengen, care a reprezentat un pas important pe calea cooperării dintre statele membre în acest domeniu. Pe parcursul următorilor ani, alte state membre precum şi ţări din afara UEau aderat la Acordul Schengen şi la convenţia de aplicare a acestuia. Spațiul Schengen cuprinde în prezent 26 de țări (cele 27 de state membre în afară de Cipru, Irlanda, Regatul Unit, Bulgaria și România, plus Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein). Obiectivul acestui acord era de a pune în aplicare o libertate de circulaţie veritabilă a persoanelor, eliminând controalele la frontierele interne, prevăzând totodată măsuri complementare în ceea ce priveşte controlul la frontierele externe, politica în domeniul vizelor, precum şi cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală■ Către o integrare sporitS-a intrat într-o nouă etapă odată cu Tratatul privind Uniunea Europeană, intrat în vigoare în noiembrie 1993, care a integrat domeniile justiţiei şi afacerilor interne în cadrul său instituţional, conferind astfel o nouă dimensiune construcţiei europene.Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam în mai 1999, acquis-ul Schengen a devenit parte a cadrului instituţional al Uniunii Europene. Unul dintre principalele obiective ale tratatului este să menţină şi să dezvolte Uniunea ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul frontierelor externe, dreptul de azil, imigrarea, precum şi prevenirea criminalităţii şi combaterea acestui fenomen. De asemenea, acest tratat a introdus posibilitatea de adoptare a măsurilor privind cooperarea judiciară în materie civilă, cu majoritate calificată, în codecizie cu Parlamentul European, cu excepţia măsurilor privind dreptul familiei, caz în care deciziile sunt luate de Consiliu în unanimitate după consultarea Parlamentului European.Începând cu Tratatul de la Lisabona, Consiliul hotărăşte, de asemenea, cu majoritate calificată, în codecizie cu Parlamentul European în cadrul procedurii legislative ordinare, asupra majorităţii aspectelor din materia dreptului penal.■ ExcepţiileSe impune observaţia că Danemarca, Regatul Unit şi Irlanda nu participă pe deplin la punerea în aplicare a anumitor măsuri din domeniul justiţiei şi al afacerilor interne, sau că participarea acestora face obiectul anumitor condiţii.În special, Regatul Unit şi Irlanda nu participă la punerea în aplicare a dispoziţiilor Acordului Schengen care privesc libera circulaţie a persoanelor, controlul la frontierele externe şi politica în materie de vize. În consecinţă, reprezentanţii acestor state membre nu votează cu privire la aceste chestiuni în cadrul Consiliului.■ Structurile de lucru şi organele specializateConsiliul „Justiţie şi Afaceri Interne” (JAI) întruneşte, aproximativ o dată la două luni, miniştrii de justiţie şi miniştrii de interne pentru a discuta despre dezvoltarea şi punerea în aplicare a acţiunilor de cooperare, precum şi a politicilor comune din acest domeniu.Astfel, Consiliul îşi exercită funcţia de colegiuitor al UE, adoptând în prezent directive şi regulamente în ansamblul domeniului justiţiei şi afacerilor interne. Reuniunile Consiliului sunt pregătite de grupuri de lucru şi de comitete, în special CATS.

Date: 2015-12-11; view: 883