Home Random Page


CATEGORIES:

BiologyChemistryConstructionCultureEcologyEconomyElectronicsFinanceGeographyHistoryInformaticsLawMathematicsMechanicsMedicineOtherPedagogyPhilosophyPhysicsPolicyPsychologySociologySportTourism






Extinderea CE in 1973 studiu economico-social

Danemarca, Irlanda, Marea Britanie. La o prima privire asupra tratatelor fondatoare ale CE se poate constata ca UK este cea mai notabila absenta in randul membrilor CEE. UK se percepea pe sine ca o putere mondiala in perioada postbelica, in continuarea unei epoci trecute in care fusese un mare imperiu. Aceasta situatie se schimba insa, iar episodul crizei Canalului de Suez din 1956 a jucat un rol important. Criza Canalului de Suez a fost declansata de nationalizarea canalului de catre Egipt sub conducerea presedintelui Nasser. Franta si UK au vrut sa rastoarne de la putere pe Nasser. Israel le-a sprijinit efortul, invadand Peninsula Sinai. Franta si UK ofera sprijin militar si ocupa Canalul Suez. Opinia publica internationala isi manifesta oprobriul, sub influenta SUA. Episodul accelereaza criza Republicii a 4-1 in Franta. Infruntarea de putere la scara internationala a aratat Marii Britanii ca pierduse din putere si ca va trebui sa-si reconsidere strategia. UK nu se alaturase celor 6 state europene in 1957 si pentru ca doreau sa fie independente si sub nicio forma sub dominatia franceza care se prefigura pe continentul european. UK nu era impotriva cooperarii ci era precauta la o apropiere prea mare ca aceea declarata de Monnet si mai ales nu voia o cooperare condusa de francezi. Rivalitatea franco-britanica este istorica.Pierderea puterii sale coloniale, temerea ca va ramane izolata si nu va fi parte a jocului de putere european au determinat marea Britanie sa fie foarte decisa in anii 60 sa devina membra a CE. Tarile mai mici din CE ar fi dorit intrarea UK pentru ca ar fi contrabalansat puterea celor mari, in principal a Frantei si a Germaniei.UK era interesata sa-i fie protejate interesele si legaturile cu Commonwealth-ul sau – inclusiv cele comerciale.UK membra fondatoare a AELS (EFTA) alaturi de Austria, Danemarca, Elvetia, Norvegia, Portugalia, Suedia (1960). Dar AELS era doar o ZLS, si nu avea o structura institutionala asemanatoare CE. Doar Consiliu de ministri (IG) cu intalniri de 2-3 ori pe an. Desi au fost operate taieri de tarife interne AELS, organizatia aparea ca fiind ineficienta: membri AELS faceau mai mult comert cu tari CE decat intre ele.La inceputul anilor 60 devenise clar ca influenta politica era de partea CE. Daca nu intra UK risca izolarea. In august 1961 UK aplica pentru calitatea de membru . Irlanda si Danemarca aplica tot in 1961. Norvegia in 1962. Au si inceput negocieri cu UK in 1962.In 1963 s-a incheiat o Intelegere franco-germana. De Gaulle si Adenauer semneaza un Tratat de prietenie franco-german. In acest context Franta se opune aderarii UK la UE. Sunt respinse la pachet si aplicatiile venite din Danemarca si Irlanda. Marea Britanie reaplica in 1967. Din nou se izbeste de veto-ul francez. Este vorba despre teama francezilor de faptul ca UK ar fi reprezentat un concurent la pozitia dominanta a Frantei. Franta nu dorea intarirea rolului SUA in Europa, prin UK. In 1969 De Gaulle paraseste fotoliul prezidential francez. UK aplica din nou. Irlanda, Danemarca, Norvegia isi reinnoiesc candidaturile pentru calitatea de membru al CE. Intrarea UK in CE a fost favorizata de venirea la presedintia Frantei a lui Georges Pompidou dar si de faptul ca Franta incepea sa aiba temeri ca puterea Germaniei a crescut atat de mult incat are nevoie sa contrabalanseze aceasta putere impreuna cu UK. Exista si temerea ca venirea la putere a social-democratilor in Germania si a lui Willy Brandt va insemna apropierea lui de est si va destabiliza CE.Pe acest fond, Marea Britanie, Irlanda si Danemarca devin membri ai CE in ianuarie 1973. Norvegia, in ciuda dorintei liderilor politici, a renuntat la candidatura in urma unui referendum organizat in septembrie 1972, cand cetatenii norvegieni ai respins-o. In urma acestei prime extinderi, Comunitatile Europene sunt alcatuite din 9 membri. „Cei 9” in loc de „cei 6”. Ca performanta economica, cele trei noi membre, au scazut media CE de pana atunci. Este vorba in primul rand de Irlanda, care era o tara relativ saraca si de Marea Britanie, care era pe o panta descendenta, economic vorbind, in perioada postbelica.



 

8. Extinderea din '81 şi '86: benefici şi costuri comunitare – Grecia. A doua extindere (1981) –

Este un val mic de extindere, cu o singura tara, Grecia. Ea ceruse asocierea la CE inca din 1959. Initial, a fost respinsa datorita faptului ca economia sa era subdezvoltata – in termeni relativi, bineinteles, in comparatie cu cei 6. Grecia devine membra asociata din 1961. Foarte probabil ca ar fi devenit mai repede membra daca nu ar fi intervenit lovitura de stat militara din 1967[1] si care a mentinut Grecia intr-un regim autoritar–militar pana in 1974. Este vorba despre asa-numitul „regim al coloneilor” si care pretindea ca protejeaza Grecia de comunism. Pe perioada acestui regim s-au inregistrat violari flagrante ale drepturilor omului dar si o administratie ineficienta.Inlaturarea regimului autoritar nu a fost lipsita de turbulente, antrenand revolte chiar in interiorul militarilor. Pana 1973 statul grec a fost condus de Georgios Papadopoulos, dar care a fost inlaturat de Brigadier Dimitros Ioannides. Aceste incearca si inlaturarea arhiepiscopului Macarios III, care conducea Ciprul. In contextul acestei crize, dar si a gravelor incalcari a drepturilor omului in Cipru in timpul coloneilor, Turcia invadeaza Ciprul in 1974. Grecia iese din criza prin intoarcerea la putere a lui Constantin Karamanlis, care a avut rolul istoric de a superviza reintoarcerea la democratie.Negocierile dintre CE si Grecia au fost incepute in 1976. Grecia nu era o tara bogata, dimpotriva. Turismul, prin care este azi cunoscuta, nu reprezenta nici pe departe ceea ce reprezinta azi ca si contributie la venitul national. Cea mai puternica ramura economica o reprezenta shippingul. Grecia devine membra a CE in 1981. De acum se pate vorbi despre „cei 10”.A treia extindere (1986) – Portugalia, Spania -Este vorba despre valul alcatuit din cele doua tari iberice: Spania si Portugalia. Ambele cerusera asociere inca din 1962 . Dar in acel moment ambele aveau regimuri autoritare, care nu erau, la fel cu Grecia, pe potriva principiilor pe care erau asezate Comunitatile Europene. Abia din 1970, respectiv 1973, cele doua tari obtin statutul de comert preferential cu CE, constand in scutirea de taxe si tarife la exportul din aceste tari catre tarile comunitare. Dupa inlaturarea regimurilor dictatoriale a fost luata in considerare aplicatia celor doua state iberice. Ambele erau relativ sarace, desi in trecutul lor fusesera puteri coloniale. In Portugalia, unul din motivele pentru care s-a prabusit regimul Salazar a fost incapacitatea guvernamentala si militara de a face fata problemelor puse de coloniile Mozambic si Angola si de lupta lor pentru independenta (obtinuta in 1975). Spania, sub conducerea generalului Francisco Franco si a ideilor sale, a trecut printr-o perioada dificila economic in a doua jumatate a anilor 50 si anii 60, datorita orientarii politicii economice spre autarhie. Regimul Franco s-a incheiat, la moartea generalului (1975) si a beneficiat de o tranzitie pasnica spre democratie, la care au colaborat diferitele elite spaniole – militare, religioase, politice, inclusiv casa regala.CE au incurajat procesele de democratizare in ambele tari. Negocierile de aderare a Spaniei si Portugaliei au fost demarate 1978-1979. Ele devin membre ale CE in 1986. Prin aceasta s-a ajuns la dublarea membrilor CE si aceasta a avut drept consecinte: cresterea influentei CE in lume (devenise cel mai mare bloc comercial din lume); complicarea procedurilor decizionale in organismele politice ale CE; reducerea influentei Frantei si Germaniei; schimbarea echilibrului economic in interior – prin intrarea unor tari mai putin dezvoltate – Grecia (1981), Spania, Portugalia (1986). In opinia multor europeni, era timpul pentru suspendarea extinderii si pentru adancirea integrarii.

 

9. Valul de extindere din 1995: invataminte si consecinte economice.

Austria, Finlanda, Suedia. A patra extindere (1995)- A patra extindere a UE are un caracter aparte fata de celelalte trei care i-ai precedat: este vorba despre extinderea CEE cu 3 tari bogate, al caror Produs Intern Brut depasea semnificativ media PIB-ului tarilor UE la acel moment. De asemenea, mai este distinct acest val si prin faptul ca este primul val post-1989, cand Zidul Berlinului a reunit estul si vestul Europeni. Toate cele trei tari care au intrat in UE in 1995 – Austria, Finlanda, Suedia – erau tari neutre (au ramas si pana azi, de fapt), care in sfarsit au putut sa-si manifeste liber optiunea pentru intrarea in Comunitatile Europene. Intrarea lor a avut consecinte in ce priveste interesul CE pentru estul Europei si o strangere a relatiilor economice dintre CE si aceste tari.Toate aceste state au fost membri anteriori ai Asociației Europene a Liberului Schimb și au fost mai puțin interesate de aderarea la UE decât alte țări europene. Norvegia a negociat să se alăture alături de cele trei state, dar în urma semnării tratatului, calitatea de membru a fost refuzata de catre electoratul norvegian in cadrul unui referendum national. Elvetia, de asemenea a aplicat pentru aderare, dar sa retras dupa un rezultat negativ al referendumului din 1992( negativ si in 2001).

 

 


Date: 2015-12-11; view: 1337


<== previous page | next page ==>
Pozitia ststelor europene privind constituirea CE | Extinderea din 2004. Cauze si urmari politice
doclecture.net - lectures - 2014-2024 year. Copyright infringement or personal data (0.008 sec.)